Cum au apărut cărțile?

Dorința oamenilor de a scrie a apărut cu mii de ani în urmă. La început, s-a încercat scrierea pe tăblițe de argilă, când aceasta era încă umedă. Prin uscare, literele rămâneau pe suport. Acestea erau introduse într-un cuptor și apoi răcite. După o perioadă destul de lungă, s-a descoperit forma cea mai apropiată de hârtia de astăzi: papirusul. Aceasta era o plantă acvatică, fibroasă care se găsea în Delta Nilului.

Cu ajutorul acestei plante, se confecționau suluri lungi prinse cu bețe sau fildeș. Unul dintre cele mai lungi papriusuri a fost găsit în mormântul regelui Ramses. Acesta avea 40 de metri și reprezenta o cornică. Din cauza striaților, pe papirus mereu se scrie pe aceeași parte.

În urmă cu peste 2500 de ani s-a descoperit și pergamentul, o foaie obținută prin prelucrarea pielii unor animale. Acesta era mai rezistent decât papirusul și a fost folosit pentru scrierea cărților, papirusul fiind eliminat. Pergamentul putea fi refolosit. Mai târziu, a apărut codexul, un ansamblu de caiete cusute. Materialul folosit era tot pielea, însă era codexul era mainușor de ținut în mână.

În final, în China apare hârtia. Cărțile se înmulțesc tot mai mult, dar sunt scumpe. Munca depusă de călugări/copiști pentru realizarea unei cărți putea dura săptămâni întregi. Abia în anul 1100, hârtia ajunge și în Europa. Din cauză că efortul pentru copierea unei cărți era mare, Johannes Gutenberg a tipărit prima carte (Biblia) în 19 exemplare. Prin xilogravură s-a deschis poarta spre această tehnică care se folosește și astăzi.

Așadar, așa avem noi acum cărți pe care le citim cu drag! Sper că v-a plăcut. O zi frumoasă! Nu uitați să vă abonați sau să dați click pe clopoțelul de jos(dreapta) pentru a vă putea trimite notificări când avem ceva interesant. Nu toți aveți butonul. Trebuie să folosiți google chrome.
Share:

1 comentarii:

maria ancuta spunea...

foarte interesant articolul