Recenzie Fata din tren de Paula Hawkins

|Titlu: Fata din tren
|Autor: Paula Hawkins
|Anul apariţiei: 2015
|Editura: Trei
|Număr de pagini: 408
|Disponibilă: aici!
#1 New York Times Bestseller

Bestseller absolut în Marea Britanie
Tu nu o cunoşti.
Dar ea te cunoaşte.
Peste 1,8 milioane de exemplare vândute în doar patru luni, în Statele Unite.

Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată.
I-a botezat „Jess şi Jason" şi viaţa lor i se pare perfectă.
Până când într-o zi vede ceva ce o şochează.
Totul se schimbă şi Rachel are şansa de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.

“Misterios şi pasionant – Fata din tren este un thriller de primă mână, care te face dependent de viciul cititului.” – S.J. Watson, autorul bestsellerului Înainte să adorm.
Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ţinut treaz o noapte întreagă.” – Stephen King
“Cu siguranţă va atrage nenumăraţi fani înrăiţi!” – The New York Times
“Precum trenul care o poartă pe Rachel în fiecare zi, povestea şerpuieşte printre vieţile anoste din suburbiile Londrei, iar cititorii o vor urmări cu sufletul la gură.” – The Boston Globe
“Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi.” – People



*Recenzie*

Eu nu sunt o mare fană a genului thriller, însă am încercat romanul datorită numeroaselor persoane care spuneau cu toată convingerea că această poveste le-a schimbat viaţa şi că e preferata lor. Ok, pe mine nu m-a influenţat într-atât, dar mi-a plăcut până la urmă.

Iniţial m-a speriat secvenţa de la începutul cărţii. “Dacă aşa începe, nu vreau să ştiu cum se termină”,  mă gândeam. Era prea creepy pentru gusturile mele. Apoi mi-am zis că pot să mă opresc oricând din citit, fapt pentru care nu am de ce să nu îi dau o şansă cărţii. Fragmentul a căpătat sens mai târziu...

“Una pentru tristeţe, două pentru bucurie şi trei pentru o fetiţă. Trei pentru o fetiţă. M-am blocat la trei, pur şi simplu nu pot să merg mai departe. Capul mi-e plin de sunete, gura mi-e năclăită de sânge. Trei pentru o fetiţă. Aud coţofenele cum râd, cum îşi bat joc de mine, chicotind răguşit. Un semn. Semne rele. Le pot vedea acum, negre, întunecând soarele. Nu păsările, altceva. Se apropie cineva. Cineva îmi vorbeşte. Uite! Uite ce-am făcut din cauza ta!”

Am intrat în lumea lui Rachel şi am însoţit-o în drumul ei cu trenul de la ora 8:04. Drumul a devenit un ritual: aceiaşi oameni prezenţi, destinaţia neschimbată şi traseul recunoscut cu o mare durere. M-am simţit un călător în sufletul rătăcit al femeii care nu a reuşit să treacă peste divorţ.

Mi s-a părut extrem de tristă viaţa lui Rachel şi modul în care aceasta s-a schimbat datorită excesului de alcool. Cartea ilustrează foarte bine degradarea omului de către vicii. De la o căsnicie reuşită, decepţia urmată de vestea că nu va putea deveni mamă a dus-o pe Rachel la fundul prăpastiei. Ea locuieşte alături de o prietenă, care o tolerează din milă, şi continuă să-şi hărţuiască fostul soţ.

Rachel vede frecvent în drumul său cu trenul un cuplu, în opinia ei, perfect. Cei doi îi trezesc amintiri ale căsătoriei ei eşuate şi îi place să creadă că au o viaţă fericită. Totuşi, întotdeauna există o poveste în spatele unor chipuri, iar aparenţele sunt de cele mai multe ori înşelătoare...

“Nu ştiu nici cum îi cheamă, aşa că a trebuit să-i botez eu. Jason, pentru că e un bărbat bine, în stilul starurilor de film britanic, nu în stilul unui Depp sau Pitt, ci al lui Firth sau Jason Isaacs. Iar numele de Jess se potriveşte cu Jason şi cu femeia în sine. I se potriveşte mănuşă, aşa frumoasă şi lipsită de griji cum pare. Sunt o pereche, un set. Sunt fericiţi, pot spune. Sunt aşa cum eram şi eu; sunt ca mine şi ca Tom, cum eram noi acum cinci ani. Ei sunt ceea ce eu am pierdut, sunt tot ceea ce eu îmi doresc să fiu.”

Astfel ajungem să îi cunoaştem pe Megan şi pe Scott, Jess şi Jason din basmul creat de Rachel. Cei doi au un trai liniştit, dar Megan este nefericită. Ea a rămas blocată în trecut, asemenea lui Rachel, şi ascunde secrete tulburătoare.

Cea de a treia prezenţă feminină a romanului este Anna. Această femeie şi-a dorit cu ardoare să îşî întemeieze o familie şi nu a contat faptul că bărbatul pe care îl voia era căsătorit cu Rachel. Scopul scuză mijloacele în cazul ei. 

“Când mă uit la Tom, îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a găsit pe mine, că eu am fost cea care l-a salvat de femeia aceea. În cele din urmă, l-ar fi băgat în spital, chiar cred asta cu tărie — l-ar fi distrus, încetul cu încetul, l-ar fi transformat în ceva ce nu e.”

Multă vreme am crezut că e vorba despre două tipe depresive, Rachel şi Megan, ce ajung să îşi pună capăt zilelor sau li se întâmplă ceva. Am avut dreptate într-o oarecare măsură. Cu greu am reuşit să citesc prima jumătate a cărţii, luându-mi o săptămână de vacanţă, însă am recuperat citind a doua parte într-o singură zi. Simţeam că trebuie să continui lectura şi în final a meritat. Acest thriller psihologic s-a jucat cu mintea mea într-un mare fel.

Mi-a plăcut mult îmbinarea planului trecut cu cel prezent. Cu fiecare pagină se descoperă lucruri noi, iar unele detalii, care la o primă vedere par nesemnificative, se dovedesc a fi vitale pentru deznodământ.

O dispariţie determină schimbarea acţiunii. Una dintre cele trei femei îşi găseşte sfârşitul într-un mod tragic. Cine să fie vinovatul / a? E o crimă din dragoste? Aceste întrebări m-au ţinut cu sufletul la gură până ce am ajuns la un final surprinzător. Tot ce vă pot spune e că nimic nu e ceea ce pare şi că “pisica blândă zgârie rău”.


Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.
Share: