Recenzie Jocul de-a moartea: Hotarul de Livia Furia

|Titlu: Jocul de-a moartea: Hotarul
|Autor: Livia Furia
|Anul apariţiei: 2017
|Editura: Celestium
|Număr de pagini: 268
|Disponibilă: aici!
Când i se încredințează supravegherea a trei băieți de vârstă apropiată, Baron nici nu bănuiește cât de repede lumea lui avea să fie întoarsă pe dos.
Strigoii încep să bântuie prin noapte, fără ca vreo regulă să-i poată ține departe de copiii lor, spiritele se joacă de-a v-ați ascunselea, ferindu-se de păzitorii care trebuie să-i îndrume. În tot acest timp Vânătorii-de-suflete încearcă, ilegal, să-i prindă pe cei evadați din spatele ușilor ferecate.
Hotarul, un joc de-a moartea printre cei vii.


*Recenzie*

Pentru început, doresc să îi mulţumesc autoarei pentru exemplarul cu autograf oferit. M-a făcut să mă simt specială! Totuşi, mă văd nevoită să recunosc că pornisem lectura cu nişte prejudecăţi. Sunt o mare fană a genului fantasy, dar până acum nu citisem un asemenea roman 100% românesc. Astfel că am pornit aventura cărţii fără a-i da vreo şansă de reuşită. Ţin să menţionez că am terminat-o de citit în aceeaşi zi. Hai să vă povestesc puţin cum stă treaba cu această nouă serie, iar apoi îmi spuneţi părerile voastre.

Adrian, Miky şi Răzvan sunt trei copii cu niveluri de trai diferite, dar cu poveşti de viaţă asemănătoare. Miky şi Adrian sunt verişori, iar Răzvan apare în drumul lor datorită uneia dintre nenumăratele năzbâtii ale lui Adrian. O întâmplare nefericită îi face pe primii doi copii să locuiască împreună şi vieţile micilor prieteni se schimbă pentru totdeauna.

Adrian este orfan de mamă, Răzvan şi-a pierdut ambii părinţi, iar Miky...ajunge bântuit de propria mamă. Numeroase aventuri îi aduc pe băieţi în situaţii limită care par imposibil de depăşit. Astfel, ei îşi descoperă puterile supranaturale şi luptă împreună pentru supravieţuire.

La o primă impresie pare o carte pentru copii, dar cred că la orice vârstă putem învăţa din prietenia acestor copii o lecţie despre loialitate, curaj şi determinare. La urma urmei, nu obţinem nimic în viaţă fără să luptăm, iar prietenia adevărată e foarte greu de găsit şi aproape imposibil de păstrat... În afară de familie, ar fi cineva dispus să-şi rişte viaţa pentru tine?

Mi-a plăcut foarte mult felul în care autoarea a abordat tema misticismului. Elementele vechilor legende sunt împletite armonios cu o lume magică creată special pentru acest roman. Cu toate că există strigoi, spirite şi vârcolaci, povestea nu este una morbidă, ci induce o curiozitate aparte de a înţelege motivele din spatele anumitor evenimente şi acţiuni ale personajelor.

“- De ce oamenii caută să se «vândă» necuratului?
- Pentru diferite privilegii pe care le-au avut, dar le-au pierdut, pe care nu le-au avut niciodată şi le doresc cu ardoare sau pe care consideră că le meritau de la început.”

Pur şi simplu iubesc fragmentele cu înţelesuri ascunse, care te fac să-ţi pui tot felul de întrebări existenţiale, iar cartea de faţă e plină de ele. Legea cauzei şi a efectului spune că iubesc cartea, iar eu tind să-i dau dreptate. Nu credeam că primul roman al cuiva poate fi atât de bine scris.

“« Pe cine cunoşti la fel de neagră ca noaptea? Cine se descurcă de minune în lumile astrale inferioare pentru că este făcut din energii joase? Cine ar face orice pentru tine pentru că ai salvat-o? »"

Primul volum prezintă în special darul lui Adrian şi modul lui de a rezolva problemele. El e extraordinar de inteligent, îndrăzneţ şi impulsiv. Faptul că se bagă în orice “cu capul înainte” îl face adesea să greşească, însă mereu găseşte o cale de ieşire din orice încurcătură. Este un copil foarte energic, perspicace şi profund pentru vârsta lui fragedă. Ador să povestesc cu acest gen de omuleţi, aşa că a fost o plăcere pentru mine să citesc despre Adrian.

“Eu ştiu că oamenilor le place să fie speriaţi, dar chiar să insişti atât de mult asupra acestui loc al răului numit Iad, să îi dai atâta culoare şi să pui atâta suflet în conceperea lui ca realitate, este de speriat.”

Pe ceilalţi doi băieţi i-am perceput mai mult în opoziţie faţă de Adrian. Extremele se atrag pentru a crea echilibrul. Miky şi Răzvan sunt calmi şi chibzuiţi, ascultători şi puţin înfricoşaţi de puterile pe care au descoperit că le au. Sper ca următoarele volume să se focalizeze asupra lor şi să avem ocazia să îi cunoaştem mai bine.

Eu nu am identificat puncte slabe ale acestui roman. Acesta este interesant, misterios, captivant, original. Are toate caracteristicile necesare unei poveşti fantasy de succes. Aştept cu nerăbdare volumul al doilea al seriei, fiindcă sunt sigură că micii ştrengari nu îi vor face viaţa mai uşoară lui Baron în ceea ce priveşte supravegherea şi iniţierea lor în tainele Hotarului. Oare care e destinul băieţilor? Cât de mult influenţează alegerile lor un traseu prestabilit al vieţii? Sunt întrebări la care “Jocul de-a moartea” ne vor oferi răspunsuri.
 

Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.
Share:

0 comentarii: