Recenzie Arena 13 de Joseph Delaney

|Titlu: Arena 13
|Autor: Joseph Delaney
|Anul apariţiei: 2016
|Editura: Corint
|Număr de pagini: 320
|Disponibilă: aici !

Leif, un tânăr care se înscrie la școala de lupte din Gindeen, are o singură ambiție: să devină cel mai bun luptător în Arena 13.
Aici, spectatorii fac pariuri despre care luptător va înfige primul sabia în trupul adversarului.
Iar în meciurile de revanșă, fac pariuri despre care adversar își va pierde viața.
Dar ținutul Midgard este terorizat de Hob, o creatură malefică ce provoacă din când în când la o luptă pe viață și pe moarte un combant din Arena 13.
Iar aceasta este exact ce își dorește și Leif, care știe prea bine crimele lui Hob și arde de dorința să le răzbune.
În primul volum al trilogiei Arena 13, Leif se va înfrunta cu monstrul care i-a distrus familia...
Chiar dacă acest lucru l-ar putea costa viața.

*Recenzie*
Am terminat Arena 13 de câteva zile și încă mă gândesc la continuarea ei cu nerăbdare. Sper că va fi tradusă și în România, iar dacă nu, eu oricum o cumpăr în engleză de pe undeva. Joseph Delaney a reușit să deschidă poarta unui drum plin de aventuri interesante și monștrii periculoși. Autorul este cunoscut și pentru seria "Cronicile Wardstone", tradusă în România, așa că de la început am avut mari așteptări de la ea.

Romanul este un fantasy reușit în care se îmbină cu elemente SF, reușindu-se astfel crearea unei povești medievale inspirate, a unui luptător de ciomege, care dorește să își îndeplinească visul, de a ajunge luptător în Arena 13, pentru a îl înfrunta pe antagonistul cărții, Hob, un djinni însetat de sânge, care suge sângele fetelor și apoi le omoară. Acesta i-a omorât mama și l-a determinat pe tatăl său să se sinucidă, pentru a îi salva viața. Mânat de dorința de răzbunare, Leif este motivat să își omoare inamicul, fiind dispus să facă unele sacrificii pentru atingerea acestui scop.

"Învață să pierzi și îți va fi mai ușor să câștigi."
Scenele sunt atât de bine scrise, încât majoritatea par reale și unele înficoșătoare. Hob, antagonsitul, a reușit să îi sperie pe toți din oraș și din zonă, și chiar dacă era un monstru ciudat, părea uman într-o oarecare măsură, iar cuvintele sale, chiar dacă nu au fost multe, au fost credibile și au dat savoare cărții. Mi-ar fi plăcut totuși să fie puțin mai prezent, nu doar pe final. Orașul, Midgard, are un aer misterios și sigur vom avea parte în volumul 2 de alte secrete care se ascund în părțile întunecate ale acestuia. Pe lângă Hob și Ciucuri, armata sa, evident.
"Pe măsură ce întunericul se adâncește, simte ceva și mai cumplit. Parcă ar pătrunde o mână prin ea, care strânge, răsucește, se desprinde; trece dincolo de inimă și de carne și îi smulge spiritul ca pe un dinte."
Aș minți dacă aș spune că ador toate personajele și că îmi pare rău că mă despart de ele. De fapt, dacă e să fim sinceri, cel mai frecvent, protagoniștii mă plictisesc de moarte, fiind clișeici și prea puțin credibili sau slab caracterizați. Din fericire, nu este cazul! Leif este inteligent, curajos și se potrivește perfect cu Kwin, fiica lui Tyron. Mi-a plăcut mult faptul că autorul a ales să vină cu ceva mai original, atât în cadrul personajelor, cât și când a pregătit evenimentele din carte. Deși Leif, pare un personaj tipic: vrea răzbunare și speră să se lupte cu o chestie mare și urâtă (indiferent ce este ea), nu este așa! Leif este curajos, puternic, dar umil și prietenos cu oricine, iar în releația cu Kwin nu încearcă să pară mai dur decât e și nici nu e cu nasul pe sus. Kwin este agitată, impulsivă și necugetată, puțin amuzantă, dar foarte loială și prietenoasă.
"Ultimele cuvinte mă loviseră în moalele capului. Nici prin gând nu-mi trecuse că ar avea un iubit. Nu pomenise niciodată de el. Dezamăgirea era greu de îndurat."
Arena 13 este un roman alert și fluid, în care se regăsesc elemente din seria Vraciului, având niște personaje plăcute și interesante, o premisă convingătoare și misterioasă, iar cel mai important: mult suspans care să te oprească să lași cartea din mână. Țin să mulțumesc în mod special editurii pentru șansa pe care mi-au dat-o și pentru încredere. Vă doresc tuturor să puneți mâna pe ea!

Share:

4 comentarii:

Mirela Barbalata spunea...

Multumesc de recomandare! Sincer, nu stiu de ce genul acesta nu pot inca sa il abordez. Am teama. Cand vorbim de SF stau pe ganduri.

maria ancuta spunea...

O sa incerc si eu aceasta carte

Carti Zburatoare spunea...

Mie imi place sa incerc mereu genuri noi. Dar in general, stiu ca o carte fantasy/sf nu ma va dezamagi. Cu exceptii, evident.

Anonim spunea...

Mulțumesc de recomandare! Am cumpărat carte după ce ți-am citit recenzia și este minunată!