Recenzie Unghere și Cotloane de Jessica Lawson

Titlu: Unghere și Cotloane
Autor: Jessica Lawson
Anul apariţiei: 2016
Editura: Storia
Număr de pagini: 368
Disponibilă aici!


Acest roman politist amuzant si emotionant – o combinatie intre Charlie si fabrica de ciocolata si jocul Clue – urmareste aventurile prin care trec sase copii intr-un conac plin de mistere si poate chiar si de bani.
Blanda si timida Tabitha Crum, fiica unor parinti neglijenti, nu are niciun prieten pe lume cu exceptia soricelului Pemberley pe care il iubeste nespus. intr-o zi, primeste una dintre cele sase invitatii la mosia de la tara al instaritei Contese Camilla DeMoss si din acel moment viata ei se schimba. 
Dupa ce ajung la conac – o cladire impunatoare, in care se petrec tot soiul de lucruri inexplicabile –, copiii descopera ca inaltimea Sa Contesa ascunde un secret teribil, dupa care incep sa dispara unul cate unul. Inspirata de romanele ei politiste favorite si avandu-l pe Pemberley ca partener, Tabitha incearca sa rezolve cazul si sa-i salveze pe ceilalti copii care s-ar putea sa devina primii ei prieteni adevarati. - 
*RECENZIE*

Mulțumesc editurii Storia pentru că a acceptat să colaborăm și pentru această carte minunată, prima căreia i-am scris recenzia, dintre cele 3 primite! Trebuie să menționez că nu am remarcat nicio greșală și deobicei găsesc câte 1-2 în fiecare carte. Mi-a plăcut mult coperta și ilustrațiile din interior sunt superbe.

Coperta dezvăluie grupa de vârstă a persoanelor cărora le este destinată cartea, însă consider că nu ar trebui să aveți idei preconcepute și să îi dați o șansă. Povestea este foarte asemănătoare cu romanul lui Roald Dahl, Charlie și fabrica de ciocolată, însă de data aceasta, protagonista este Tabitha, o fată și fabrica de ciocolată este un conac care se crede a fi bântuit de fantome. Misterios, amuzant, captivant ar fi cuvintele care ar descrie perfect acest roman, menit să aducă zâmbete pe fața celui mai deprimat cititor și să îl țină cu sufletul la gură până la final.


"Cu toţii sunt nerăbdători să afle de ce suntem aici, Sir Pemby. Şi nu îi pot învinovăţi. Întregul concac pare a fi un butoi cu pulbere, parcă abia aşteptând o scânteie."
Romanul este imprevizibil și chiar dacă nu pare cine știe ce, sigur nu o să rezistați să nu citiți finalul, unde se clarifică tot. Fiecare capitol are un fragment scurt din cartea preferată a personajului principal, Tabitha. Tabitha nu aduce deloc cu o detectivă, ci respectă tiparul unei fetițe adoptate neiubită de părinți. Aceasta se simte singură și tristă, singurul ei prieten fiind un șoricel. Personajele sunt variate, și în număr destul de mare. Cred că am reținut vreo 3-4 nume parțial și numele Tabtihei complet.

Descoperirile din fiecare capitol te vor adânci în mister tot mai mult, paginile sunt întoarse rapid, fiindcă fontul este mare, iar fiind o carte pentru copii, nu există senzația că pierzi șirul evenimentelor, ca în cazul unei cărți polițiste. Misterul este bine construit, denotă originalitate și inspirație maximă. Eu nu mi-am dat seama ce se va întâmpla, nici cu 2 pagini înainte, însă consider că s-a pus prea mare accent pe gândurile Tabithei, probabil pentru că autoarea a dorit să o îndrăgească cititorii. (Pe Tabitha, nu pe ea).
"Luminile pâlpâiră şi se aprinseră. Ochii tuturor copiilor fură atraşi spre gazda lor. Contesa stătea în mijlocul camerei, ţinând ridicat sus în aer cuţitul de douăzeci şi cinci de centimetri."
În concluzie, mi-a plăcut! Nu m-a dat impresionat, dar mi-a plăcut, iar dacă m-aș fi născut vreo 10 ani mai târziu, era cartea mea preferată. Dacă doriți să retrăiți emoțiile unei cărți scrise de Roald Dahl, alegeți acest roman, fiindcă este mai lung, deci mai mult timp petrecut într-un mod plăcut, și chiar dacă nu are jocurile sale de cuvinte, are un mister minunat, ce așteaptă să fie elucidat! De către Tabitha și de voi, la finalul cărții!

Share:

1 comentarii:

Mirela Barbalata spunea...

Interesanta recomandare! . Nu stiu ce sa zic. In general nu citesc astfel de carti dar nici nu as zice un NU hotarat ;)