Recenzie Gâtul girafei de Judith Schalansky

Titlu: Gâtul girafei
Autor: Judith Schalansky
Nr. pagini: 184
Editura: All
An apariție: 2016
Disponibilă: aici!

De mai mult de 30 de ani, Inge Lohmark este profesoară de biologie într-un sat din fosta Germanie de Est. Viața este doar o selecție naturală care se încheie cu moartea. Fiecare elev nu este decât un simplu exemplar al speciei sale. La școală și în viață, relațiile se rezumă la clase și regnuri. Din perspectiva acestei profesoare de vârstă mijlocie care nu poate vedea lumea dincolo de sarcasmul și iritarea care o caracterizează, totul se reduce la teoria evoluționistă a lui Darwin. Mai mult decât atât, Inge folosește biologia pentru a instaura teroarea în relația cu elevii ei adolescenți. Dar noua societate de după căderea Zidului Berlinului aduce schimbări neprevăzute în mijlocul acestei ordini militărești. Pentru că sunt din ce în ce mai puțini elevi, școala urmează să se închidă. Soțul lui Inge trăiește în lumea lui, preocupat numai de crescătoria de struți pe care a construit-o. Fiica ei s-a mutat în Statele Unite acum ceva vreme și încă nu are niciun plan să devină mamă. Până la urmă, toată lumea pare că rezistă cursului natural pe care ea îl explică zilnic la orele de biologie. Contemplând de pe o treaptă superioară sistemul în care refuză cu încăpățânare să se integreze, Inge întruchipează profesorul inadaptat vremurilor în schimbare. Când începe să se intereseze de soarta unei eleve din clasa a noua, viziunea ei influențată de determinismul biologic este complet zdruncinată. Inge este nevoită să depășească cercul restrâns al principiilor sale, pentru a-și conștientiza apoi și mai acut singurătatea. De sentimentul zădărniciei nu scapă nimeni.
*Recenzie* 

Mulțumesc editurii All pentru carte! Link-ul spre alte cărți scrise de același autor este aici.
Pentru început, vă spun că iubesc biologia iar această carte mi-a pătruns în suflet. Este o carte foarte frumoasă. Este o carte ce ascunde un mesaj puternic. Sinceră să fiu, atunci când am primit cartea de la editură nu mă aşteptam să găsesc în carte şi imagini, lucru care m-a surprins în mod pozitiv. Cartea această este un mini manual de biologie, presărată cu acțiune, care fie vă va emoționa, fie vă va face să vă puneți anumite întrebări. 

Gâtul girafei reprezintă progresul, evoluția unei societăţii dar totodată şi a unui individ. Gâtul ce atinge 2 metri este rezultatul necesității de adaptare la mediu. Girafa se hrăneşte cu frunzele arborilor iar ca să ajungă la ei îi trebuie un gât lung, nu se poate căţăra ca să ia frunzele, corpul de 5-6 metri nu îi permite. 

Totodată, gâtul mai poate reprezenta supremația, lipsa sentimentelor față de cei din jur dar şi selecția naturală(doar cei puternici rezistă, cei mici sunt nimiciți de cei mare). 
  
      
În gândirea lui Inge Lohmark există pradă şi prădator. Ştiințele naturii nu trebuiau rescrise. Legile naturii erau internaționale. Biologia reprezenta stări de fapt. Iar predarea biologiei, o relatare despre stări de fapt. Aici se transmitea cunoaştere, care era exactă şi care nu putea fi anulată odată cu un nou sistem politic. Lumea se lasă şi explicată de la sine. 

Inge Lohmark este genul de profesoară care se axează doar pe predarea materiei. Nu îi pasă de emoțiile,problemele elevilor. Deşi acțiunea cărții se petrece în mare parte în spațiul şcolar există şi câteva confruntări interioare ale protaginistei. Educată în stilul comunist, Inge Lohmark nu ştie să se adapteze situației actuale, cea de după căderea Zidului Berlinului. Vede ce probleme au elevii ei dar nu face nimic ca să îi ajute. Dacă i-ar ajuta asta ar înseamna ca ea să devină pradă. 


Cartea poate fi împărțită în mai multe planuri: prezentul şi trecutul. Prezentul este unul direct, neaşteptat, dezamăgitor. Trecutul se revarsă peste protagonistă. Într-o oarecare măsură pot să spun că am găsit în trecut câteva sentimente pe care le avea Inge Lohmark. Bineînțeles că sentimentele ei sunt biologie şi e normal ca ea să le fi ascuns într-o denumire din biologie. 

Cartea este scrisă la persoana a III-a. Manieră în care e scrisă e interesantă. Propoziții scurte dar cuprinzătoare. 

Acțiunea reuşeşte să surprindă, chiar dacă nu e multă, e bine scrisă. În multe pagini este vorba despre biologie.  Inge Lohmark găseşte un corespondent în natură pentru fiecare persoană(elev,coleg). Pentru ea, totul se reduce la biologie. Omul nu simte. Omul este o evoluție. Cu alte cuvinte, omul este alcătuit din biologie.


Legat de aspectul ei: cartea are o supra copertă (cea neagră din poză) iar sub ea se află copertă, diferită de supra-copertă(este albă, cu o imagine, mult mai frumoasă ca supra-coperta).

Nu conține cuprins (nici nu era nevoie de el). E împărțită în trei mari capitole: Echilibre biologice, Procese ereditare, Teoria evoluției.
La începutul recenziei am spus ca în carte se află imagini diverse(despre care se vorbeşte): liliac, cromozomi, meduze, şi altele. Mai este un lucru pe care nu vi l-am spus legat de aspectul cărții şi o să vă las pe voi să îl descoperiți.
    
Un lucru care m-a uimit este faptul ca autoarea a terminat facultatea de design. În carte descrie atât de frumos biologia încât mă face să mă întreb dacă în secret nu predă această materie. Reuşeşte să creeze umor prin propozițiile sale, dar totodată reuşeşte să creeze şi emoții.
"Gâtul girafei" este o carte emoționantă, dar sfărşitul m-a lăsat cu un gust amar. Până la urma, nu se rezumă totul la biologie. 
    
Recomand cartea elevilor (pentru ora de biologie şi o viitoare carieră în domeniul medical) şi persoanelor care doresc să citească o carte cu mesaj puternic, ascuns în spatele unor lecții de biologie.


"Cocoşat ca un porcuşor de Gunineea."
"Unele plante au mai multe gene decât omul.... . Cu tentaculele lor producătoare de oxigen, plantele aveau să captureze teritoriile furate, rezistând vijeliilor, străpungând cu rădăcinile asfaltul şi betonul, îngropând rămăşițele civilizației trecute sub o pătură etanșă de verdeață."
"- Ei bine. Şi acum, priviți în jur! Totul e gol! Doar două mese. Aici, ştiințele naturii, acolo ştiințele umaniste. Aici faptele, acolo ficțiunea. Aici realitatea, acolo interpretarea."
"Câtă muncă depuneau copacii pentru nişte frunze de care în curând aveau să se despartă. Exact cum făcea ea ca profesoară. În fiecare an, acelaşi joc. De peste 30 de ani. De fiecare dată de la capăt. Cu toții(elevii) aveau să plece într-o zi. Şi doar ea avea să rămână, cu mâinile uscate de la praful de cretă."


Share:

3 comentarii:

maria ancuta spunea...

deci eu care sunt praf la biologie, o sa urasc aceasta carte???:)

Anonim spunea...

Nu ştiu dacă o să urâți cartea. Chiar dacă are multe informații din biologie, modul în care sunt scrise este interesant. Puteți vedea primele 20 de pagini din carte pe site-ul editurii.

Mirela Barbalata spunea...

Eu nu am auzit de aceasta carte. Nici de autoare. Merci de recomandare!