Recenzie Fluturi de Irina Binder

Titlu: Fluturi
Autor: Irina Binder
Anul apariţiei: 2012
Editura: For You
Număr de pagini: 263
Disponibilă: aici!

Cartea Fluturi, scrisă de Irina Binder, a atins un succes fulminant, devenind foarte dorită şi apreciată de o varietate mare de cititori.
Ce face această carte să fie atât de specială şi cum a reuşit să reînvie în sufletele oamenilor iubirea pentru lectură?
Este o carte de tip jurnal, scrisă în cea mai sinceră manieră, scriitoarea împărtăşind trăiri personale, relatând întâmplări din viaţa ei.
În cartea Fluturi, nu numai că întâlnim o poveste de dragoste deosebită, dintre doi oameni care nu pot fi împreună, dar regăsim şi mesaje foarte frumoase despre viaţă, despre prietenie și despre felul în care alegerile pe care le face un om îi pot influenţa viaţa.


*Recenzie*

Am început să citesc această trilogie la recomandarea surorii mele. Știam de existența și notorietatea cărţilor, însă nu pot zice că m-au atras prea mult. Totuși, înflăcărarea cu care sora mea îmi spunea cât de interesantă e povestea, m-a convins să îi dau o șansă. Asta și faptul că autoarea e româncă. Promovăm valorile țării, nu?

În general, sunt două categorii de oameni: cei care văd Fluturi drept o capodoperă și cei care i-au pus eticheta de "telenovelă ieftină". Eu mă situez undeva la mijloc. Să aprofundăm puțin subiectul și vă voi lămuri.

Fluturi ne prezintă viața Irinei, o tânără de 19 ani. Ea a fost crescută de tatăl său, un bărbat înaintat în vârstă și deosebit de manierat, care, din nefericire, a decedat. Astfel, ea locuiește la Brașov și își petrece zilele în compania unei prietene foarte bune, alături de care merge în clubul ce îi va schimba viața. Irina îi cunoaște acolo pe cei doi Feți - Frumoși ai ei, Matei și Robert.

“- Irina, vrei să ieși cu mine?
- Ce sec. Ar trebui să mai exersezi la replici de agățat, pentru că nu ești convingător.
- Atunci, învață-mă tu, mi-a spus zâmbind timid.
- Depinde ce vrei de la tipă și depinde cum e ea.
- O tipă ca tine, despre care nu știu nimic, cum poate fi abordată?"

Irina e într-o relație cu Matei și totul e frumos, dar ajunge să se îndrăgostească de fratele lui vitreg, Robert. Nu cred că mai e nevoie să menționez faptul că ambii bărbați sunt fermecaţi de frumuseţea şi felul ei irezistibil de a fi. Se dovedește că Matei îşi înşală iubita, ceea ce determină amplificarea sentimentelor Irinei pentru Robert. El e mereu alături de ea, o sprijină şi o ajută să depăşească momentele critice ale vieţii. Din dragoste pentru cel mai bun prieten al său, Robert încearcă să reprime iubirea pe care i-o poartă Irinei și o convinge să se întoarcă după fiecare despărțire la Matei.
 
“- De ce ești atât de timorat în preajma mea?
- Așa ți se pare?
- Oare chiar mi se pare?
- Ce frumos e cerul...”

Certurile, geloziile, împăcările și promisiunile sunt la ordinea zilei şi fac deliciul amatorilor genului. Sunt o fană a romanelor de dragoste, însă Fluturi a fost...prea mult. Îmi vine greu să cred că o femeie poate trece printr-o asemenea poveste încâlcită, având în vedere că se presupune a fi o autobiografie. 

Irina e descrisă ca fiind visătoare, inocentă şi dulce. Am simţit în repetate rânduri că se vrea întruchiparea perfecţiunii şi nu era cazul. Adesea erau evidenţiate defectele altor personaje, dar pentru ea se considerau a fi calităţi trăsăturile respective. Am înţeles, Matei era un infidel şi un arogant, însă flirturile ei dovedeau loialitate? Replica "Hai sictir" (repetată obsesiv) e tipică unei lady?

Matei e la început atent şi drăgăstos, dar brusc devine rece. Oare să fie în totalitate vina lui că şi-a căutat fericirea prin alte părţi sau să fi contribuit la luarea deciziei şi mofturile permanente ale iubitei sale? Aveam impresia pe alocuri că nu avea de crescut un singur copil (fetiţa lui), ci şi pe Irina.

Ce e mai bun vine la final: Robert. Cred că fiecare fată şi-a dorit măcar o dată în viaţă un asemenea iubit. Consider, totuşi, exagerată grija lui pentru Irina. O iubea, bineînţeles, dar părea căţeluşul ei. Irina vrea să meargă acum la magazinul x? Se rezolvă! A menţionat Irina în treacăt s-a plictisit la Snagov şi vrea o  excursie la munte? Robert face bagajele deja. Toata lumea lui Robert se învârte în jurul acestei fete. Dacă l-ar fi pus să se arunce sub un tren, sunt sigură că n-ar fi ezitat să spună: "Acum, maiestate!"

M-au impresionat, în schimb, scurtele istorisiri despre copilăria Irinei și povestea Luminiței, o prietenă foarte bună a acesteia. Sfaturile pe care tatăl i le dă Irinei sunt demne de urmat și de reflectat asupra lor. Într-o lume a vitezei și a tendințelor schimbătoare ale modei, nu trebuie să uităm de bun simț și de eleganță.
 
“- Știi ce mi-a spus tata când eram mică, într-o zi în care m-a găsit plângând?
- Ce?
- Că Dumnezeu le-a dat oamenilor un număr fix de lacrimi și că acestea sunt de două feluri: de tristețe și de fericire. Și că nu ar trebui să îmi irosesc lacrimile aiurea, ci să le păstrez pentru momentele fericite. Că ar fi păcat să nu am lacrimi ca să plâng atunci...”

Asemenea oricărei opere literare, Fluturi are puncte tari și puncte slabe. În linii mari, pot zice că mi-a plăcut povestea. Uneori m-a amuzat și alteori m-a emoționat. E o lectură ideală pentru o după-amiază ploioasă.


 
Share:

4 comentarii:

maria ancuta spunea...

nu mi-a placut, mi s-a parut o telenovela fara sfarsit :)

Enchanted Ana spunea...

Mie nu mi-a prea placut. Cred ca autoarea s-a urcat usor pe un piedestal, in timp ce pe ceilalti, i-a bagat in mocirla. Da, nu e gresit si de condamnat sa ai o parere buna despre tine, sau sa te pui pe primul loc, dar cred ca Irina noastra a uitat ca si ea este om, ca are defecte, si ca nu este obligatia nimanui sa o suporte. Nu am inteles si condamn faptul ca a ales sa stea langa un barbat violent, de care nu o lega decat o simpla relatie. Nu erau casatoriti, nu aveau un copil impreuna... deci de ce sa te dai cu capul de pereti sa tii langa tine un barbat care te inseala si nu se rusineaza cu asta, care iti calca in picioare inima si mandria de femeie?

Dana Mierluţ spunea...

Sunt total de acord. :)

Mirela Barbalata spunea...

Nu am citit cartea dar stiu ca parerile sunt impartite. Asa cum spui si tu: unii o considera o capodopera altii un fiasco. Eu pana acum am evitat sa o iau. Asa imi spune instinctul.