Interviu cu Cristina Nemerovschi


Cristina Nemerovschi este autoarea unor romane care au devenit rapid bestseller. A scris cele mai multe cărți dintre autorii care au publicat la Herg Benet, motiv pentru care am dorit să postez un interviu. Îți mulțumesc pentru răspunsuri și îmi cer scuze pentru întârziere!

Nu voi pune link spre toate cărțile fiindcă, după cum spuneam, sunt multe, dar aici aveți link spre toate, poate vă atrage ceva și faceți o comandă mică, cine știe. Site-ul oficial al scriitoarei îl găsiți aici, iar pagina de facebook o puteți accesa cu un click aici!

"Știu că am să mă mai pierd, pentru că nu se poate altfel. Dar știu la fel de bine și că am să mă regăsesc după momentele de rătăcire. Întreagă și vie, la fel ca întotdeauna."

Întrebare: Ce ne puteți spune despre dvs?
Cristina Nemerovschi: Sunt exact persoana pe care ajungi să o cunoști după ce îi citești cărțile – de preferat, toate cele 14 scrise până acum, pentru că fiecare dintre ele este o parte care completează povestea . O persoană care nu poate și nu vrea să trăiască purtând măști, un om care apreciază libertatea mai mult decât orice și căruia îi place la nebunie să scrie divers, autentic și viu.

Întrebare:  Când ați realizat că aveți un asemenea talent de scriitor?
Cristina Nemerovschi: Mi-am dat seama că fac bine asta și că îmi place s-o fac numai după ce m-am apucat de scris. Nu mi-am propus niciodată să devin scriitoare – în adolescență, nu mi se părea deloc o meserie cool. A te numi scriitor este ceva care trebuie să vină, cred eu, după ce ai mers până la capăt pe drumul ăsta și ai aflat că îți aparține, că practic scrisul este ceea ce ești tu, în interior. Că ai povești în minte și de asemenea abilitatea de a le pune în cea mai potrivită formă, pentru ca aceia care te citesc să rezoneze cu ele.
Mi-am dat seama de acest talent după ce au început să apară reacțiile, impresiile cititorilor față de cărțile mele. Întotdeauna am considerat că literatura bună este cea care atinge cititorul, care nu-l lasă aceeași ființă care a fost înainte de lectură. Și, când cititorii mei îmi spun tot timpul că le-am schimbat viața, îmi dispar orice fel de dubii și sunt foarte împăcată cu drumul care m-a ales .

Întrebare: Am văzut că ați publicat multe cărți...pe care o considerați cel mai mare succes?
Cristina Nemerovschi: Este foarte greu de spus; din fericire, eu m-am numărat printre acei scriitori care nu au un singur “hit”, o singură carte care ajunge la inimile cititorilor, după care se străduiesc toată cariera să repete acel succes. Părerile cititorilor diferă, unii mă știu ca autoarea trilogiei Sânge satanic, alții ca “scriitoarea aia cu Vicky care face sex pentru că e fun”, alții m-au cunoscut prin Păpușile sau prin Rockstar. Mie mi-ar fi foarte dificil să aleg o singură carte prin care să mă recomand ca autor. În general, am tendința totuși de-a o considera cea mai reușită și mai puternică pe cea mai recentă dintre ele.

Întrebare: Ce carte ați dori să o vedeți ecranizată?
Cristina Nemerovschi: Pe oricare dintre ele, să fiu sinceră, cred că ar putea ieși ceva chiar foarte interesant. Am lucrat la un moment împreună cu o echipă la un astfel de proiect, dar din păcate au fost probleme cu finanțarea, presupun că se preferă mai degrabă să se meargă pe poteci bătătorite, mai bine să avem 50 de filme pe aproximativ aceeași temă decât să avem ceva fresh, inedit. Însă mai sper într-o ecranizare, propunerile vin, rămâne să se și concretizeze. Și să se întâmple, cum să zic eu..., în ani de oameni, nu în anii nu știu cărui pește exotic care trăiește vreo 2.000. Pentru că, uite, cunosc un scriitor care a publicat un roman în același an în care mi-a apărut mie Sânge satanic – 2010. Omul a obținut fonduri pentru ecranizarea cărții, a scris și scenariul și, ei bine, încă nu se aude nimic de film, din câte am înțeles nici nu au început filmările. Și totuși au trecut 7 ani. Cred că aș înnebuni să fiu prinsă atâta vreme într-un proiect.

Întrebare: Care este cartea și personajul preferat?
Cristina Nemerovschi: Momentan, cred că o să spun Rockstar și Storm, deși sunt foarte atașată de toate cărțile mele și în general îmi este greu să aleg .



Întrebare: Unde vă place cel mai mult să scrieți?
Cristina Nemerovschi: Cel mai mult îmi place în aer liber. La o terasă, într-un parc, pe iarbă sau pe o plajă pustie. Când nu se poate, scriu la fel de bine și la birou sau acasă. Nu am foarte multe pretenții, nu sunt genul ăla de scriitor fițos care vrea condiții speciale, care nu poate scrie fără cafea, țigări sau bere. Eu cam scriu oriunde, în orice moment al zilei. Povestea să o am, atât.

Întrebare: De ce ați publicat câteva cărti cu pseudonimul Anna Vary?
Crostina Nemerovschi: A fost un fel de joacă, o “diversiune” pe care am pus-o la cale împreună cu soțul și editorul meu, Alexandru Voicescu; voiam să venim cu o serie fantasy și în același timp o colecție nouă, Cărțile Arven, iar autoarea Anna Vary să rămână un mister. A fost un experiment din care am avut de învățat. Am văzut pe viu cum se descurcă o carte puternică, nesprijinită de autorul ei (despre care nu se știa nimic, care nu participa la lansări, nu dădea interviuri, nu scria articole). Am văzut de asemenea cum se manifestă ipocrizia – unii au cumpărat-o crezând că este vorba despre o autoare străină, alții au dat-o ca exemplu pozitiv, punând-o în opoziție cu Nemerovschi, despre care auziseră că ar scrie romane prea violente. A fost priceless șocul lor când au aflat că este vorba despre una și aceeași persoană!
S-au mai schimbat puțin lucrurile între timp; am trecut prin niște experiențe care m-au făcut să-mi dau seama cât de recunoscătoare trebuie să fiu atunci când reușesc să duc o carte la bun sfârșit, am înțeles cât de tare te consumă scrisul unui roman autentic, al unei cărți așa cum trebuie, și acum nu cred că aș mai putea să nu-mi văd numele real pe coperta unei cărți la care am muncit. Așa că voi renunța la Anna Vary, cel puțin pentru o vreme.

Întrebare: În ce mod v-a afectat viața faptul că sunteți renumită în toată țara, pentru romanele dvs?
Cristina Nemerovschi: Îmi place să cred că eu am rămas la fel, că trăiesc sincer și intens, așa cum am făcut-o mereu. Principalul lucru care s-a schimbat este că mă recunosc cititorii pe stradă și mă opresc să le semnez un obiect, dacă nu au o carte la ei – am semnat cele mai ciudate obiecte ). Mi se întâmplă să intru în câte un magazin și să mă recunoască persoana de la casă, să-mi spună că mă citește, și să-mi ofere un mic cadou sau o îmbrățișare. Cel mai fain a fost în Vama Veche, când m-am oprit pe drumul principal să-mi cumpăr un batic cu cranii, iar fata de la magazin mă știa și mi l-a dat gratis . Mai văd în metrou sau pe plajă tineri citind cărțile mele, și mereu încep să țopăi de bucurie. Întâlnirile acestea mă încarcă de energie.
La polul opus, am avut de-a face cu amenințări cu moartea, toate primite de la oameni care nu au citit nimic scris de mine, dar a căror ură se activa de fiecare dată când se întâmpla ceva pozitiv cu romanele mele – de pildă, când Păpușile s-au dat la BAC. Românii au o nevoie uriașă de a urî persoanele despre care se vorbește mult, cele care sunt în atenția publicului chiar și pentru scurtă vreme, și urăsc nediferențiat, fără să-și pună întrebări. Pentru mine, dincolo de amuzament și de lucrurile interesante pe care le-am aflat despre oameni cu ocazia asta, a fost și o mirare uriașă, pentru că niciodată, până la 30 de ani, cât aveam când am debutat, nu m-a urât cineva. Am fost mereu iubită, căutată și râvnită ca prietenă, apreciată pentru empatie și sinceritate, pentru umor, energie și pofta de viață. Dintotdeauna oamenii mi-au spus că le fac viețile mai frumoase – iar de aici și până la “Nu t-e cunosc nu tiam citit nici-o carte dar sper sa mori satanist-o vreii sa ei locu marelui Ion Eminescu” e o cale lungă.

Întrebare: Ca încheiere, ce mesaj ați vrea să transmiteți potențialilor cititori ai cărții?
Citiți ceea ce vă face plăcere, visați, bucurați-vă de fiecare zi și fiți voi înșivă!

Mulțumesc pentru răspunsuri! Sper că v-a plăcut interviul!

Share:

1 comentarii:

Mirela Barbalata spunea...

Felicitari pentru interviu! O autoare pe care nu am descoperit-o inca.