Recenzie Capătul Cercului de Tom Egeland

Titlu: Capătul Cercului
Autor: Tom Egeland
Nr. pagini: 384
Editura: All
An apariție: 2012
Disponibilă: aici !

O mănăstire medievală norvegiană ascunde o comoară arheologică senzaţională – o raclă de aur cu un manuscris vechi de două mii de ani. Arheologul Bjørn Beltø, un albinos cu un trecut plin de enigme, porneşte pe urmele acestei relicve, încercând să-i afle originile. Căutarea lui îl poartă din Norvegia până la Londra şi din Orientul Mijlociu până la castelul unui cruciat dintr-un sat franţuzesc. Astfel, Bjørn Beltø porneşte în aventura vieţii sale, făcând cunoştinţă cu membrii unei organizaţii secrete care pretind că sunt urmaşii străvechiului Ordin al Cavalerilor Ospitalieri, şi află secrete care ar putea schimba cursul istoriei lumii.



*Recenzie*
În sfârşit am reuşit să scriu această recenzie! După ce am terminat cartea am scris-o imediat în Word şi urma în week-endul trecut să o postez. Mă trezesc frumos duminică şi când o caut...ce să vezi? Ia-o de unde nu-i! Am constatat că doar primele 3 rânduri erau în document, restul evaporându-se. Presupunând că am salvat-o, desigur. Mai nou se pare că am un fel de imunitate la cafea şi nu mai are efect, aşa că orice e posibil. Am tras pisica de coadă încă câteva zile pentru că m-a lovit răceala de ianuarie şi până la urmă m-am pus pe treabă. Înainte de toate, aici sunt cărţile autorului traduse la noi şi vă sfătuiesc să aruncaţi o privire, poate vă place ceva!

"-Prietene, un manuscris pus într-o raclă de aur și dus la o mănăstire de la capătul lumii nu vonține indicații pentru cumpărarea și îngrijirea măgarilor. De asta poți sa fii sigur."

Descrierea îmi promitea un Cod al lui Da Vinci norvegian, aşa că nu am avut aşteptări prea mari de la această carte când am ales-o, dar în momentul în care am început să citesc mi-am dat seama că m-am înşelat. Asemenea romanelor lui Dan Brown, suspansul şi misterul îşi fac apariţia încă de la început, dar asemănarea, deşi există, nu este aşa mare şi acest lucru e minunat! Nimeni nu vrea să citească două romane la fel. Ideile sunt năucitoare şi este imposibil să te opreşti din citit. M-a uimit complexitatea romanului, firul narativ încâlcit şi răsturnările de situaţie complet imprevizibile.

"Nu mă aprind chiar atât de ușor. Femeile pot face minuni eu ajutorl machiajului. Cele neatragătoare devin drăguțe. Cele drăguț devin irezistibile. Bărbațiii își pot aranja părul, își pot colora puțin pielea cu auto-bronzant, își pot lăsa barbă. Cu tenul meu, nimic din toate astea nu m-ar ajuta."

Apar o mulţime de idei şi teorii referitoare la religie, unele argumentate cu dovezi, altele fără vreo informaţie care să susţină verosimilitatea acestora. La fel ca în cazul altor romane care îşi bazează intriga pe zvonuri ce circulă în prezent, rămânănd decizia voastră dacă să credeţi sau nu ce se afirmă şi ce află Bjørn Belto, personajul principal. La urma urmei, scopul este să te relaxezi, nu să îți obosești mintea cu teorii conspiraționale, nu?

Dacă Robert Langdon era un profesor de simbolistică chipeş, cu o mulţime de cunoştinţe şi relaţii prin toată lumea, Bjørn este arheolog şi suferă de albinism, o boală din naştere, motiv pentru care este evitat şi marginalizat. Aceste trăsături îi conferă credibilitate şi dovedesc că nu toate cărţile au o mulţime de clişee din punct de vedere al personajelor. Mi-a plăcut așa mult de dânsul, incât sigur voi citi și continuarea de la care am așteptări mari.

"Un gând mi se învârte prin cap, ca o muscă ce nu se așaza niciodată: Oare există un singur adevăr?"

Mi-a plăcut faptul că fiecare pagină este încărcată cu informații și idei interesante, teorii conspiraționale și nu numai. Fiind un mare fan Dan Brown, poate exagerez cu critica, dar am simțit că ceva lipsește. A avut mister, suspans, ideea a fost inspirată și domnul Belto a fost construit în detaliu, pe gustul meu, dar acțiunea tinde să fie statică. Adevărul este că după câteva ore de Inferno sau Îngeri și demoni, capul te doare și ești amețit, fiind plimbat prin tot orașul, ba chiar prin mai multe orașe Neglijând acest aspect, lectura a fost pe gustul meu și cred că și pe gustul altora care vor să experimenteze acest roman.

Share:

1 comentarii:

Mirela Barbalata spunea...

Merci de recomandare. Daca am ocazia o voi citi. Insa nu ma atrage in mod deosebit.