Recenzie Şaman de Kim Stanley Robinson

Titlu: Saman
Autor: Kim Stanley Robinson

Nr. pagini: 512
Editura: Nemira
An apariţie: 2016
Disponibil aici !
"O poveste fascinanta despre viata unui trib din Epoca de gheata.
Thorn este saman si le transmite intelepciunea si povestile sale celor care vor sa-i calce pe urme. Heather este vindecatoare si reuseste sa-i tina impreuna pe membrii grupului. Elga vine din alta lume si aduce schimbarea. Loon, urmatorul saman, este hotarat sa-si gaseasca propriul drum. Dar intr-un univers atat de inselator, drumul nu este niciodata usor si nu se stie unde poate duce… Kim Stanley Robinson a scris povestea palpitanta a unui drum spre maturitate, conducandu-ne totodata intr-o calatorie infricosatoare in timp, acum treizeci de mii de ani."









*Recenzie*
         Mulţumesc, Nemira, pentru încă un roman excepţional! Am citit acest roman foarte greu, pentru că am vrut să înţeleg tot, să nu las nicio parte să îmi scape, deoarece am avut probleme cu cititul nocturn, şi nu am vrut să adorm cu cartea în mână (ca să fie clar, de somn, nu de plictiseală). Aventura lui Loon este interesantă, captivantă, nu am avut parte de momente în care să simt tensiune, și chiar nu regret, pentru că voiam ceva plăcut și ușor. A fost o lectură relaxantă, prin intermediul căreia, am aflat o mulţime de informaţii despre lumea preistorică, bazată mult realism, şi puţină fictiune, ca să fie mai interesant, pentru a condimenta puțin atomsfera.

"Ochii spun ceea ce gura nu poate. Forţa dă naştere opoziţiei."

        Loon este un copil, aflat în perioada sa de prigebie, adică se pregăteşte să devină şaman, şi să îşi conducă tribul. Pentru asta, este necesar un antrenament, asfel încât el, să fie capabil să ia hotărâri care pot face diferenţa între viaţă şi moarte. În primul capitol, el este abandonat în pădure, fără haine, unde trebuie să supravieţuiască pe cont propriu. M-au uimit abilitățile lui de supraviețuire, și nu numai. Pe parcursul cărţii se observă clar evoluţia si maturizarea sa. La început se comportă ca un animal (ştiu că e preistorie, dar totuşi), şi este evident că nu este tocmai inteligent, mi l-am imaginat iniţial ca pe un animal, în corpul unui om, dar apoi începe să gândească ca un om matur, şi să se comporte ca atare, se va îndrăgosti şi aşa mai departe, ceea ce este spectaculos și îți oferă satisfacțe, fiind martor la aceste scene.

"Niciodată nu adormi când ai carnea pe foc!"

      Thorn este un şaman bătrân şi ţâfnos, uneori nesimţit şi egoist, grosolan şi foarte enervant, dar a avut farmecul şi rolul lui. Deşi îl învaţă pe Loon cum să îşi conducă tribul, dă un exempu foarte prost, la fel şi Heather, ambii fiind enervanţi, dar intriganți. Mai apare şi Elga, de care Loon se îndrăgosteşte, care este veselă şi binedispusă, spontană și amabilă. Ea nu este din trib, ci îl cunoaşte pe Loon la o întâlnire a triburilor. Autorul a ilustrat câte un caracter diferit, prin fiecare dintre cele 5-6 personaje importante, a arătat defectele, care rareori apar în cărţi, calităţile oamenilor, şi traiul de acum 30.000 de ani, prin intermediul unei poveşti interesante. Autorul a reuşit să descrie perfect personajele, pentru a le face autentice, şi a se potrivi fundalului, lumea preistorică.
       
"Loon a început să se simtă de parcă viaţa lui era adevărată. De când fusese în pribegie nu i se mai păruse reală; ca şi cum într-o clipă din zilele de pribegie pătrunsese în altă lume şi nu se mai întoarse de acolo. Ajunsese într-un vis şi nu se mai trezise."
       Ritmul acţiunii este lent, pe alocuri cu scurte momente de intensitate mare, împletindu-se astfel încât, romanul să nu fie prea alert. Autorul adaugă o mulţime de detalii si amănunte creând nişte scene cât mai precise, probabil pentru a menţine interesul cititorilor ridicat, până la final. Ceea ce nu mi-a plăcut, sunt detaliile, conversaţiile puţin obscene, iar limbajul de asemenea, nu a fost pe gustul meu, însă nici nu putem judeca cartea doar după acest aspect. "Şaman" este tipul de roman care surprinde din prima pagina, prin peisajele complexe, şi personajele realiste, care adăugate la tema interesantă creează un efect minunat, oferind cititorului șansa de a fi martor evolutiei omului, de a observa dezvoltarea emoțională a unui copil, și de a se relaxa cateva ore, departe de lumea din jur.


Share:

3 comentarii:

Mirela Barbalata spunea...

Nu stiu ce sa zic. Nu cred ca este genul meu de carte. Probabil in viitor ii voi da o sansa. In acest moment insa nu.
Mersi de recomandare :)

Dia Anutza spunea...

Super recenzia!

Dia Anutza spunea...

Doar ca nu pare DELOC pe gustul meu!