Recenzie Căminul copiilor deosebiţi de Ransom Riggs

Titlu: Căminul copiilor deosebiţi
Autor: Ransom Riggs
An apariție: 2013
Editura: Arthur
Număr pagini: 393
Disponibil aici !
"O insula misterioasă. Un orfelinat abandonat. O stranie colecţie de fotografii.

O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar şaisprezece ani, pe o insula izolată. Aici descoperă ruinele căminului “pentru copii deosebiţi” al domnişoarei Peregrine. Pe măsură de Jacob înaintează pe holurile şi prin dormitoarele parăsite, îşi dă seama că  cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiţi. Poate că nu întâmplător au fost trimişi într-un loc uitat de lume. Şi, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viaţă. Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-I va încânta pe adulţi, pe tineri şi pe toţi cei care vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor."





*Recenzie*
      Din păcate nu am auzit de această carte înainte de a face marea greşală de a viziona filmul, înainte de a citi cartea. Ghinionul meu...Filmul are câteva modificări, nu intru în detalii însă are părţi foarte asemănătoare şi a cam stricat bucuria de a citi cartea. Am încercat să presupun că nu ştiu ce se întâmplă, iar lectura a fost foarte plăcută, mai ales că cei de la editura Art au adăugat nişte imagini minunate, care ilustrau personajele, pe care le-am admirat de mai multe ori. Ştiu că nu prea contează, dar cartea are un asepect foarte frumos, în interior.

„Părinţii mă tratau ca pe un suvenir de familie fragil, abţinându-se să se certe sau să se arate agitaţi de faţă cu mine, de teamă să nu mă sparg în mii de cioburi.”

      Miss Peregrine este un roman bine scris, care prin combinarea unor tipare ale cărţilor fantasy a reuşit să mă impresioneze. Deşi ,în opinia mea, este o carte destinată copiilor, consider că poate fi citită la orice vârstă, asemenea seriei Harry Potter. Jacob este persoanjul principal, el este în centrul atenţiei, dar nu l-am plăcut deloc. Mi-a părut rău pentru el, pentru că nu a fost înţeles, iar părinţii l-au dus la psihiatru, deşi era traumatizat. Totuşi, la început nu a fost pe gustul meu, deoarece este imatur, nu prea inteligent, dar pe parcurs a început să îmi placă, deoarece autorul a ilustrat bunătatea lui, devotamentu său şi grija pentru copii. Pe de altă parte, Doamna Peregrine este misterioasă şi interesantă, iubitoare şi protectoare fiind personajul meu preferat din roman, alături de Emma.
„În plus, mai era şi felul în care se uita la mine, zâmbindu-mi cu toată fiinţa, sau gesturile timide ca datul părului pe spate, care mă făceau s-o urmez, s-o ajut, să fac ce voia. Eram pierdut, n-aveam nici o şansă.”

     Acţiunea se desfăşoară lent la început, dar este perfect normal, având în vedere că este un fel de introducere şi cred că este mai bine aşa, însă pe parcurs totul devine mai interesant. Mi se pare interesantă ideea, iar modul în care autorul spune că a scris-o, pe baza acelor imagini este original. Personajele sunt unice, dar personalitatea lor se bazează pe câteva clişee, iar unele personaje parcă sunt în ceaţă şi nu se pune accent pe ele. Sper să se întâmple mai multe în continuarea romanului deoarece are potenţial, îţi dă fiori şi în acelaşi timp te ademeneşte să continui lectura.

      Romanul are o notă stranie, prezentă atât la început, cât şi pe parcursul său, la care se adaugă şi coperta, pe care am încercat să nu o privesc prea mult. Ştiu, ştiu...nu judecăm cartea după coperta, dar dacă eu aş fi fost într-o librărie nu aş fi cumpărat-o. Norocul meu că am primit-o cadou şi am descoperit unul dintre cele mai frumoase romane de la editura Arthur. Mi-au plăcut imaginile care au un impact vizual foarte mare. O recomand tinerilor şi celor care doresc să experimenteze o carte relaxantă, pentru că în ciuda tuturor defectelor, dacă privim imaginea de ansamblu merită citită, savurată

Share:

1 comentarii:

Mirela Barbalata spunea...

Nu am citit cartea. Vad ca este foarte apreciata. Nu stiu ce sa zic. Nu prea este genul meu :)