Recenzie Arhanghelul Raul de Ovidiu Eftimie

Titlu: Arhanghelul Raul
Autor: Ovidiu Eftimie
An apariție: 2016
Editura: Nemira
Număr pagini: 172
Disponibil aici !
"Raul, un publicitar din Bucuresti, nu banuia ca atunci cand va muri va ajunge in Iad. Si nici ca de acolo se va intoarce pe Pamant nemuritor si cu misiunea de a preveni Apocalipsa: invazia nemuritorilor prin gaura spatio-temporala din gara de la Teius. Intre timp, agentul SRI Popescu este trimis sa se infiltreze in randurile nasilor de tren CFR si descopera ca acestia formeaza, de fapt, o armata secreta care se lupta cu fortele supranaturale de pe teritoriul Romaniei. De la arme cu plasma la calatoriile cu locomotiva Soapta lui Zamolxe, prin nodul temporal din gara Brasov si goana dupa o creatura multidimensionala care poate fi cheia salvarii omenirii, Raul, Popescu si nasii de tren se confrunta nu doar cu paradoxuri spatiu-timp, ci si cu subfinantarea cronica ce afecteaza toate institutiile de stat, inclusiv cele care se ocupa de fenomene paranormale."






*Recenzie*
     Arhanghelul Raul este un SF românesc inspirat din viaţa cotidiană perfect pentru o zi de week-end deoarece poate fi citit in maxim 2-3 ore şi este relaxant. Mi-a plăcut faptul că romanul este original şi apreciez foarte mult acest aspect deoarece tendinţa românului este să ia ceva străin şi să îl facă românesc. Acest lucru nu se întâmplă în "Arhanghelul Raul", autorul dovedind că poţi să scrii o carte fără să te inspiri de la vecinul. Un alt plus este garanţia că nu parcurgi cele 172 de pagini fără să zâmbeşti nici măcar dacă eşti cel mai plictisit sau trist om. Toate personajele sunt amuzante în felul lor, dar şi situaţile au o tentă umoristică sau ironică, de exemplu mersul cu viteza sunetului pe căile ferate româneşti.

"Necazul nu e că ăștia iau șpagă. Avem poliție pentru asta. Pot ei să-i prindă că le fac concurență. Pe mine mă sâcâie altceva: te-ai uitat un pic la controlorii ăia, la nași? I-ai văzut cum arată? Arată mai nasol decât ăia de la care iau șpagă. Ce fac, mă, ăștia cu șpaga?"

    Raul este un publicitar, care moare şi ajunge în iad, unde devine nemuritor şi ajunge să îl ajute pe Hades şi să saveze lumea, alături de Popescu, şi nu numai, pornind într-o cursă contra-cronometru plină de întâmplări haioase, replici amuzante. În carte apar şi referiri la universele paralele, călătoria în timp şi alte concepte SF clasice, pe care aunge Raul să le descifreze. Curajul lor este de admirat, dar nu mi-a plăcut calmul exagerat, de parcă nu aveau tot timpul din lume să bea bere, DUPĂ ce salvau lumea şi nu mi s-a părut prea realist. Personajele sunt tipic româneşti din toate punctele de vedere şi mi-a plăcut alegerea autorului de a alege ţara noastră, locul unde se găureşte iadul, deşi ar fi putut exista alte oraşe mai spectaculoase. Finalul lasă loc unei continuări, pe care ne-a confirmat-o Ovidiu Eftimie în interviu, cu condiţia să fie apreciat primul volum...Şi este! Recordul de precomenzi este dovada.

"Du-te tu și explică-i unui ministru că avem o gaură în univers. Până se apucă și face ceva trec trei miniștri, cinci guverne. Licitații, caiete de sarcini, aprobări peste aprobări, manevre, politicieni care vor să-și cumpere teren lângă gaură, că poate îi crește prețul că-și face pensiune pentru turiști, primarul idiot care nu va da aprobare să amplasezi tunuri cu plasmă la el în comună."

    Romanul ilustrează perfect probleme noastre, care variază de la aspectul neplăcut al trenurilor, aspectul şi mai neplăcut al căilor ferate, pe care locomotiva merge cu viteza luminii în carte, până la chestiuni de ordin politic. La început sunt prezentate personajele pe rând, apoi, pe parcurs ele se întâlnesc şi încep să salveze universul. Mi-au plăcut explicaţiile despre spaţiu-timp şi despre dimenisiunile paralele şi cred că şi amatorilor al genului SF le va place, aşa că recomand. Singura problema pe care am găsit-o este organizarea evenimentelor. Cred că nu ar fi stricat câteva pagini în plus şi puţin mai multe detalii despre final. Consider ca acest roman nu a fost scris neapărat pentru a da bătăi de cap, cu o mulţime de concepte pe care unii nu le înţeleg, fără supărare, ci a fost scris pentru a fi în concordanţă cu realitatea tristă din România, într-o manieră ironică, astfel fiind potrivit pentru orice tip de cititor.

-Doamnă, sunteți Dumnezeu?
Femeia se întoarse și îi răspunse simplu:
-Da.
Apoi mai turnă un pahar de vin. Popescu judecă o secundà, apoi spuse calm:
-Da, e Dumnezeu.
-Cum? Pe ce te bazezi?
-Pe instinctul meu de polițist, care-i 50% natural, 50% antrenament și școală

      În concluzie, romanul "Arhanghelul Raul" este poarta spre o după-amiază relaxantă, aşa că vă invit să va luaţi "bilet" (disponibil la editura Nemira), pentru că nu aveţi naşi, ca să îi mituiţi, să vă îmbarcaţi în trenul umorului şi să profitaţi de aceeastă carte.







Share:

3 comentarii:

Dia Anutza spunea...

Super recenzia si cartea!

Mirela Barbalata spunea...

Eu zic pas. Cartile SF nu sunt pentru mine :)

maria ancuta spunea...

felicitari pentru recenzie, de la o vreme am inceput sa citesc si eu carti SF asa ca pe viitorul apropiat o sa incerc sa ii fac si ei loc in lista cu carti de citit..