Interviu cu Theo Anghel



Theo Anghel este autoarea seriei Am murit, din fericire si a cartii Rochia aurie, publicate la editura Quantum. Cartile sunt disponibile pe site-ul editurii
Am murit, din fericire 1
Am murit, din fericire 2


Întrebare: V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi scriitoare? Ce rol a jucat literatura în viaţa dumneavoastră?
Theo Anghel Mi-am dorit să fiu actriță sau cântăreață, dar, apoi, nu asta își dorește orice fetiță, la un moment dat? Pentru cântat chiar aveam talent. Țin minte că în liceu, unul dintre profesori mă punea să-i cânt „Bună seara, iubito”, melodia Loredanei Groza. Răcneam cât mă ținea gura pentru că sala aia avea o acustică trăznet. Și răgetul unui măgar ar fi sunat ca trilurile unei soprane.
Literatura, mai ales fiindcă am copilărit pe vremea comunismului, era cam singurul mod de entertainment pe care mi-l permiteam. A fost și a rămas cel mai tare!

Întrebare: Când aţi început să scrieţi? De ce?
Theo Anghel: Am început de prin școala generală. De ce? Pot doar să bănuiesc de ce… Fiindcă atâta mă fascina capacitatea cărților de a capta cititorii, încât mi-am dorit să văd dacă posed și eu magia asta.

Întrebare: Vă place sa citiţi? Daca v-aţi putea întâlni cu un personaj literar, care ar fi acela?
Theo Anghel" Îmi place să citesc. Sunt momentele mele în care evadez din prezentul propriu și mă avânt în al altora.
Hm, mi-e greu să mă hotărăsc asupra unui singur personaj. Am o listă plină de lume… M-aș fi întâlnit și eu cu Tyrion, dar am auzit că și l-a adjudecat Marina Neagu. Dar, hai să zic… Legolas, personajul lui Tolkien, din Stăpânul inelelor.


Întrebare: Care este cel mai greu lucru, atunci când scrieţi si publicaţi o carte?
Theo Anghel: Era să zic că nu-i nimic greu, până mi-am amintit cât de sâcâitoare e partea de corectură. Să citești și să recitești același text de nu știu câte ori, de începi să visezi frazele și noaptea-n somn, nu e funny at all. Dar după ce fraza asta trece, totul e doar plăcere.

Întrebare: Aveţi în plan publicarea altor carţi?
Theo Anghel: Momentam, scriu de zor la volumul 4 al seriei Am murit, de fericire. Am oameni care mă împing de la spate și-mi fac aproape zilnic recensământul cuvintelor scrise, să vadă dacă am fost harnică sau am puturoșit și eu, deh!, ca fetele … Ce-o să scriu după asta, numai Dumnezeu știe!

Întrebare: Aveţi şi alte pasiuni, pe lângă scris?
Theo Anghel: Nu le-aș zice „pasiuni”. Sunt lucruri pe care le fac doar pentru a mă relaxa și care nu au legătură cu scrisul. Cum nu-mi place rutina, activitățile sunt mereu altele, în funcție de starea de moment.

Întrebare: Ce mesaj aţi dori să transmiteţi cititorilor cărţilor dvs.?
Theo Anghel: Le mulțumesc pentru fidelitate, pentru felul în care au înțeles mesajul seriei Am murit, din fericire. Le mulțumesc și pentru că îmi cumpără cărțile, aceeași serie pomenită mai devreme fiind în topul vânzărilor de câteva luni bune. Al treilea volum, Dincolo, a incendiat, pur și simplu, lista bestseller.

Întrebare: V-ar place să se facă o ecranizare a seriei "Am murit, din fericire"? Aţi prefera un film sau un serial? De ce?
Theo Anghel:Multă lume a spus că ar ieși un film fain din seria AMDF. Cine știe? Never say never! Cum vorbim despre o lucrare în mai multe volume, cred că subiectul s-ar cere tratat într-un serial, zic eu. Dar, cum n-am niciun pic de experiență în domeniu, e doar părerea unui profan.
Descrierea cărţii:


Ana Simion este fiica unor imigranți români pe tărâmul tuturor posibilităților. În urma unei întâlniri pe nevăzute, aranjată de o prietenă, cunoaște un bărbat pe care îl antipatizează, fără drept de apel, încă din primele minute. Dorind să pună capăt serii dezastruoase, îl refuză categoric. Însă individul face parte din tagma celor ce nu acceptă un NU din partea sexului slab. Rănit în orgoliu, își iese din fire, și o atacă pe Ana în toaleta localului. Țipetele ei atrag atenția unui necunoscut care o salvează în ultimul moment.
Mason Hart face parte dintr-o familie bună, însă puțin cam ciudată. Atrasă în mijlocul acestui grup pestriț de sentimentele pe care începe să le aibă față de Mason, viața banală a Anei este dată peste cap.

Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune că da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…




Fabuloasele aventuri ale Orianei continuă în 336 pagini de emoție condensată. Ai 336 motive să citești această carte.
Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…


După extragere, Oriana ajunge Dincolo, alături de cei doi îngeri, Ama și Abel. În așteptarea judecății, se petrec lucruri care răstoarnă toate ideile ei despre ce credea că i se poate întâmpla pe acest tărâm…
“Să nu speraţi a mai privi la ceruri,
voi, care treceţi dincolo cu mine,
în bezna fără veac, în foc şi-în geruri.”
Dante Alighieri – INFERNUL







Share:

1 comentarii:

Mirela Barbalata spunea...

In sfarsit am reusit sa iau cele 3 volume (erau de mult pe lista). De abia astept sa le citesc . sunt curioasa. "Rochia aurie" am citit-o si mi-a placut mult. Dar sunt curioasa cum scrie fantasy mai ales ca eu sunt la inceput de drum in ceea ce priveste acest gen :)
Felicitari pentru interviu.