Recenzie Moştenirea Stonehenge de Sam Christer

Titlu: Moştenirea Stonehenge
Autor: Sam Christer
Nr pagini: 437
Editura: Litera
Anul apariţiei: 2012

       Un secret ascuns timp de 5000 de ani, un cult antic, secrete dezvăluite, revelaţii neaşteptate şi persoane care ar face tot ce le stă în putinţă pentru a păstra secretul cu care zeii le-au înzestrat.
După sinuciderea profesorului Nathaniel Chase în propria casă, fiul său, Gideon Chase, este chemat în oraşul său natal de către detectivul Megan Baker pentru a intra în posesia moştenirii sale şi pentru a ajuta la desfăşurarea anchetei privitoare la moartea tatălui său. Întors acasă, Gideon descoperă că nu îşi cunoscuse cu adevărat tatăl, dar simte că moartea lui a fost cauzată de ceva straniu, ceva ce pare lipsit de sens, ceva ce are legătură cu Stonehenge, sit străvechi ce a alimentat legende urbane despre zei, magie neagră şi sacrificii. Ştie că el este singurul care poate aduce lumină asupra morţii bătrânului şi e dispus să rişte totul pentru asta.
       Megan Baker se ocupă de investigaţia morţii lui Natghaniel Chase, de alte crime aparent de nerezolvat şi încearcă să treacă peste despărţirea de soţul său, Adam. Descoperă că toate crimele au un singur lucru în comun, situl Stonegehenge, despre care se spune că ar fi fost construit la porunca vrăjitorului Merlin şi un loc sacru pentru druizi. Instinctul ei de detectiv nu o părăseşte şi ea estre nevoită să dovedească că simplele ei supoziţii, oricât de fanteziste ar părea, sunt adevărate.

"Megan ura coincidenţele. Conincidenşele sunt felul în care Dumnezeu verifică dacă ofişerii de poliţie pot să-şi facă treaba."


       Numele Pendragon a hrănit legende încă din ceţurile mitologiei. Acest nume aduce noi dimensiuni universului lui Gideon şi noi dileme de elucidat. Breasla, societate secretă ce a supravieţuit mii de ani, trebuie să îşi cinstească zeii care îi protejează oferindu-le drept ofrandă un sacrificiu uman. Când fiica guverntorului american Thom Lock, Caitlyn Lock, este răpită, poliţia, FBI-ul şi MI6, serviciile secrete britanice, încearcă să o găsească. Acest lucru nu poate decât să încurce planurile Maestrului Cercului, liderul Breslei. Fără să ştie, Megan şi Gideon sunt prinşi într-un coşmar din care nimeni nu a mai evadat. Fiecare dintre ei are un plan şi e decis să îl urmeze până la capăt, cu orice risc, pentru a-l opri pe James Pendragon să finalizeze ritualul păgân. 

"Motoul familiei noastre e simplu, încheie Pendragon. Temet Nosce. Pe tine însuţi trebuie să te cunoşti."


       Cartea este împărţită în cinci părţi şi are 191 de capitole, neavând mai mult de şase pagini fiecare. Mi-a plăcut faptul că, deşi cartea are multă descriere, detaliile nu obosesc cititorul ci îl ajută să creeze universul mistic în care trăiesc personajele. Fiecare dintre acestea este complex, ascunde secrete periculoase şi unele dintre ele au o cruzime inimaginabilă. Moartea pândeşte la fiecare pas şi membrii Breaslei sunt mai mult decât pregătiţi pentru a le-o dărui celor ce le stau în cale.
       Povestea m-a captivat şi faptul că a fost prezentată din perspectiva fiecărui personaj mi-a oferit posibilitatea de a înţelege mai bine scopurile, motivele, temerile şi speranţele fiecaruia.
       Moştenirea Stonehenge este un thriller antrenant, plin de suspans,de istorie şi legende. Secrete, jurnale secrete, camere ascunse, sanctuare labirintice, casete vechi ce dezvăluie noi intrigi, coduri ce pot fi înţelese de un singur personaj, sacrificiile umane şi situl Stonehenge încărcat de magia ancestrală transportă cititorul într-o altă lume, o lume în care am trăit lături de fiecare personaj împărtăşindu-le temerile, dramele şi speranţele. 
       Cred că cel mai emoţionant moment al cărţii a fost scrierea celor două scrisori de adio ale lui Caitlyn pentru mama şi tatăl ei. Deşi divorţaţi şi distanţi faţă de fiica lor, aceştia au fost întotdeauna în inima şi în gândul fetei. 

"Tata îmi citea când eram mică. În fiecare seară se băga în pat cu mine şi îmi citea până adormeam. Inventa poveşti despre o prinţesă Kay, despre aventurile ei... Nu îmi amintesc mare lucru despre mama. Îmi prindea funde glbene în păr, în prima zi de şcoală.  Uneori mă aşeza pe o pernă în cabina ei de machiaj şi îl punea pe machiorul ei personal să mă facă frumoasă."

       Singurul lucru care m-a deranjat a fost faptul că romanul a fost scris la timpul prezent. Eram obişnuită să citesc cărţi la trecut şi m-a derutat puţin la început, dar apoi m-am obişnuit cu romanul şi cu firul acţiunii.
       Recomand această carte tuturor fanilor genurilor thriller şi poliţist. Vă va plăcea modul în care misterele vor fi elucidate, în mare parte de către personaje la care nu v-aţi fi aşteptat, dar şi felul în care fantezia îşi găseşte locul în viaţa de zi cu zi a personajelor şi modul în care le dictează acţiunile şi sentimentele.

"Viaţa îşi urmează cursul, chiar şi înconjurată de moarte."
Share:

1 comentarii:

Mirela Barbalata spunea...

Pare interesanta cartea. Din descriere imi dau seama ca este si antrenanta, captiveaza cititorul.