Recenzie Descâlcitorul de Mircea Moroianu

Titlu: Descalcitorul
Autor: Mircea Moroianu
Editura: Tracus Arte
Nr. pagini: 291
An aparitie: 2014
Disponibil aici !
       Născut pe 31 mai 1981 în București, Mircea Moroianu a absolvit F.I.L.S Germană în cadrul Universității Politehnica după care s-a angajat, dintr-o fericită întâmplare, în publicitate pe postul de copwywriter. A urmat master în comunicare laFacultatea de Jurnalist, timp în care a scos trupa Oliver, unde e chitarist, două albume rock. Puțin mai târziu s-a apucat de scris. Descâlcitorul este romanul său de debut.

      "Dacă ai 30 de ani și trăiești în România, Descâlcitorul e romanul tău. Nu l-am scris eu, pentru că nu sunt scriitor. S-a scris de la sine din nevoia de a da ‹‹save as›› unei etape din viață. Fete, rock, nopți în centrul vechi, oscilație între iubite, întrecări care se afundă la nesfârșit și multe deliruri încâlcite se regăsesc în acest roman. Eu l-am scris pe nerăsuflate, sper ca tot așa să-l citești și tu.”








*Recenzie*
      Descrierea cartii minte. Nu am 30 de ani, am doar 16 si romanul acesta mi-a placut la nebunie. Cred ca am reusit sa inteleg povestea lui Mircea, deoarece stilul scriitorului este unul usor, dar profund. Acesta abordeaza teme din viata de zi cu zi, transpunandu-le in carte cu o maiestrie iesita din comun.
        Personajul principal este Mircea, este un om obisnuit din punct de vedere financiar, fara calitati sau defecte deosebite, care lucreaza la firma "Media Fun", dar un om  foarte neobisnuit din punct de vedere sentimental. Aceasta oscileaza intre doua femei pe care le iubeste, Lia si Ana. Ambele preznita calitati, defecte, oportunitati sau avanaje, si il pun pe Mircea intr-o situatie dramatica, el nestiind pe care sa o aleaga.
      Mircea, bucuresteanul nostru, a incercat sa descrie atat pe Lia cat si pe Ana, intr-un caz reusind aceasta misiune, iar in celalalt ba. Mircea ii povesteste prietenului sau, Costin, despre cele doua femei, pe care le iubeste, care asculta cu sufletul la gura descrierea Liei. Descrierea ei ocupa aproape doua pagini din carte, pe cand descrierea Anei consta in doar atat :
" - Cum e? (Ana)
- E frumoasa foc.
- Asa...
- Pai... nu stiu. Atat." .

      Totusi, Mircea nu poate sa ia o decizie intre Ana si Lia. Autorul povesteste cu atata maiestrie, incat parca ar vorbi din propria experienta. Introspectia lui Mircea, ne dezvaluie multimea de sentimente si ganduri din capul sau, facandu-ne sa il intelegem. Comentariu lui Costin pune in evidenta valorile celor 2 femei.

" Frate, esti dement! Mi-ai insirat toata literatura aia despre Lia [..] si despre Ana imi spui intruna doar ca e frumoasa."

       Cartea este impartita in 3 capitole : Firma, Muzica, Jurnal. Fiecare capitol are de spus o alta poveste din viata lui Mircea, care se leaga in final, creand un roman extraordinar. Ceea ce este interesant si face cartea unica este faptul ca ultimul capitol "Jurnal" are cateva subcapitole, care m-au dat pe spate! Mai bine va arat o parte din acest capitol si o sa ma intelegeti.

"expodez
vreau sa vorbesc cu cineva
sunt atat de plin de ganduri care stau sa explodeze
sub scoarta"
" ziceam:
Lia este dreapta mea
Ana este stanga mea.
eu sunt oscilatia."

      Randurile din aceste subcapitole sunt incarcate cu o multime de emotii, care o sa va placa mult, sunt sigura. Imi permit sa continui ideea si sa zic ca o sa va placa intreaga carte. Nu vreau sa dezvalui prea mult, pentru ca atunci stric toata distractia, dar "Descalcitorul" are sa iti ofere foarte multe surprize placute. O sa te faca sa razi, sa plangi, sa te enervezi, sa iubesti. Aceasta carte, prin aspectele surprinse, o sa te puna pe ganduri, iar eu cred ca scopul unei carti acesta este.

Share:

5 comentarii:

Simona Stavar spunea...

Pare o carte drăguță. Nu am mai auzit de ea, dar mi-ar plăcea să o citesc :)

Simona Stavar spunea...

Coperta mi se pare cam ciudată, dar cred că dacă aș citi cartea aș înțelege-o mai bine :))

alexa ioana spunea...

nu am ma auzit de aceasta carte pana acum si nici de autor sau de trupa sa de rock (eu mai ascult rock). cartea pare genul care se citeste repede, dar care iti pune mintea la contribuitie. usoara, dar profunda, asa cum este si precizat. cred ca o sa imi placa si sper sa am ocazia sa o citesc :)

Narcisa Clipa spunea...

Eu nu am auzit de Mircea Moroianu si nici de cartea dansului. La prima vedere pare destul de interesanta.

Narcisa Clipa spunea...

La prima vedere, cartea pare genul care iti solicita atentia, imaginatia si iti provoaca sentimente contradictorii. Cred ca o voi citi candva. Momentan o sa o adaug pe lista. Nu stiu cand o voi putea citi, dar ma bucur ca am putut afla de ea.