Interviu cu Sebastian Oacheş


   Sebastian Oacheş are 20 de ani şi este student la Universitatea Politehnica din Timişoara. Este un iubitor de natura si adoră să deseneze.

Cartea lumină şi întuneric este disponibilă la editura Celestium, aici


"Am trăit astfel înconjurat de lumi fantastice sau aparent realiste, dar trecute prin filtrul imaginației fiecărui scriitor. Mi-am dorit sa creez si eu astfel de lumi noi, modelate de gandurile mele. "






Întrebare: Când ai scris cartea?
Sebastian Oaches: Între 17 și 18 ani, fiind deci în ultimii ani de liceu. Am luat un premiu pentru proză la un concurs de literatură organizat la Piatra Neamț și am publicat fragmente din roman în revista liceului, fiind foarte bine primit de cititori. Am avut nevoie de toate aceste încurajări și confirmări, le simt întrețesute în tot ce înseamnă munca mea literară, și le mulțumesc  tuturor pentru încredere și îndemn.

Întrebare: Ce parere ai despre paranormal?
Sebastian Oaches: Mă interesează tot ce înseamnă mister. Dar acesta e un mod viclean de a ocoli adevăratul răspuns. Întrebarea face desigur trimitere la esența problemei, credem sau nu credem în existența fenomenelor paranormale? Sunt ele fenomene cu  existentă  fizică, palpabilă, sau sunt cumva destinate, prin însăși structura lor, să aparțină lumii volatile a ideilor și abstracțiunilor, lumii imaginare? Poate înclin spre  a doua variantă în momentul de față, dar e foarte posibil și să greșesc. Pe de-o parte, întotdeauna  vei avea o experiență personală limitată, care nu îți permite evaluarea exhaustivă și definitivă a paranormalului, pe de altă parte însăși calitatea de „mister” nu va permite vreodată completa dezvăluire a adevărului. E un caz clasic unde drumul cunoașterii e cel interesant și mai puțin răspunsul  final, care pare să se depărteze pe măsură ce încerci să te apropii.


Întrebare: Dacă te-ai putea transfera în paginile unei cărţi, in ce carte ai vrea să trăieşti şi ce personaj ai fii?
Sebastian Oaches: Întotdeauna mă transfer în paginile cărții pe care o citesc, e aproape o condiție pentru a continua cu plăcere cititul ei, pagină de pagină. Citesc  acum  „Ultima gara” de Jay Parini și , cu toată modestia și detașarea, mă fascinează personajul scriitorului împlinit, ajuns după mulți ani de viață și dăruire artistică în ultima stație a vieții sale, lăsând în urmă o operă bogată, complexă, ajunsă la sufletul oamenilor și modelând mulțimi de cititori. Mi-aș dori să trăiesc în atmosfera acestei cărți, ca un personaj ucenic și admirator al marelui scriitor, mă fascinează tot ce înseamnă atmosferă artistică și literară.

Vorbeşte-ne despre cartea ta!
Sebastian Oaches: Am citit de mic copil, și am citit pe nerăsuflate toate cărțile specifice fiecărei vârste, nu am ars etape, mi-a fost teamă parcă să pierd astfel capodopere literare  care își dezvaluie farmecul doar în anumite momente de viață. Am citit de la cărți pentru copii până la clasici, români și străini, cu opera literară situată în zona maturității depline.   Am trăit astfel înconjurat de lumi fantastice sau aparent realiste, dar trecute prin filtrul imaginației fiecărui scriitor. Mi-am dorit sa creez si eu astfel de lumi noi, modelate de gandurile mele. O altă sursă importantă de inspirație în scrierea acestei cărți a fost dragostea mea pentru natură și lungile plimbări în peisaje sălbatice și încremenite în timp. Nu cred că fost grea scrierea cartii pentru că mie chiar îmi place să scriu, mă pasionează, simt că timpul curge altfel, mai magic și mai generos. Am avut sprijinul total, atât al familiei cât și al prietenilor. O mare parte din roman s-a cristalizat nu acasă, la birou, ci în adâncul pădurilor sălbatice, în zile cu vreme mai dramatică decât cele calm însorite prielnice excursiilor, în întinderi vaste de câmpie sau munți.  Am găsit înțelegere și însoțitori entuziaști  în toată această căutare a atmosferei, dincolo de spațiul limitat al orașului modern, de asfalt.

Întrebare: Ți-ai lansat cartea la târgul Gaudeamus. Cum a fost experiența?
Sebastian Oaches: Frumoasă! O atmosferă minunată, dată și de oameni, și de proximitatea mării, care rafinează și dă aripi oricărui eveniment. Imaginați-vă  să fiți pe malul mării, înconjurați de cărți și scriitori, prezenți fizic sau prin scrierile lor, să stați cufundați în această atmosferă de la prânz până la primele ore ale nopții. Mi-am lansat volumul „Lumină și intuneric”, dar deja simțeam că mă despart de el, ca de un copil ajuns adult. În minte scriam deja un al doilea roman, un roman de dragoste și dramă psihologică, un roman citadin, legat de atmosfera litoralului. Toate senzațiile trăite de mine la această lansare vor fi transfigurate și regăsite subtil în țesătura  noului meu roman.

Întrebare: Fiind o trilogie mai urmează 2 cărți. Te-ai apucat de scris?
Sebastian OachesDa, urmează cât de curând al doilea roman al trilogiei. L-am scris mai mult de jumătate însă m-am oprit deodată, inspirația purtându-mă acum spre romanul de care am povestit mai sus. Nu știu pe care îl voi termina primul, nu am reușit să identific încă premisele care îmi aduc în minte o creație sau alta. Eu și desenez foarte mult, lucrez acum și la un roman grafic, pentru că efectiv  văd în fața ochilor lumea personajelor create de mine.  Si ” Lumină și intuneric” îl consider un roman foarte vizual, simt și văd atmosfera lumii lui Stefan si a Dianei, apropiată de cea primordială, iar în a doua carte a trilogiei această atmosferă se accentuează și devine chiar personaj, alături de cei doi protagoniști . Am structura și celei de-a treia cărți, precum și cartea unui personaj deocamdată secundar, dar care cere să prindă viață într-o poveste separată.

 Întrebare: Ți-ar plăcea să existe iele şi alte personaje din cartea ta? De ce?
Sebastian Oaches: Mi-ar plăcea să existe iele și hoț de chipuri și salvatori ai luminii, dar tot într-o „realitate” creată de mine. Când spuneam că e un roman foarte vizual mă gândeam mai mult la o realitate filmică, sunt un pasionat cinefil și e posibil să-mi gândesc  toate romanele și literar dar și ca un spectacol  mai viu, mai concret, așa cum oferă cinematografia. E adevărat că cel mai adesea  imaginația scriitorilor e mai bogată și mai pitoresc exprimată literar decât filmic așa că nu tânjesc în direcția aceasta mai mult decât este normal. Cam până aici ar merge dorința mea de concretizare a personajelor. În viața reală mai puțin, nu toate sunt personaje drăguțe, recomandabile ca un anturaj plăcut și de nădejde în viața de zi cu zi.

 Numeşte 5 cărți preferate!
Sebastian Oaches:
a) Romanul   „In tumultul valurilor” de Yukio Mishima, pentru atmosfera deosebit de fin conturată. Natura și amprenta ei niponă  ridică, parcă în tumultul valurilor, întreaga poveste la suprafață și o așterne  la mal sub ochii uimiți ai cititorului. O carte foarte bine scrisă, te absoarbe ca un vârtej.

 b) „Picnic la marginea drumului” ‚  de Arkadi și Boris Strugațchi  (și „Melcul pe povârniș”, de aceeași  autori). Cărți-model  în genul  science-fiction, care îmbină acțiunea complicată și trepidantă cu metafora, filosofia și semnele de întrebare.

 c) „Postasul” de David Brin, un alt roman science-fiction, pe care îl admir mult și pe care îl  citesc cu plăcere. După cum se vede,  acum prefer mult genul science-fiction, semn că îmi doresc să îmi desăvârșesc propriile romane S.F., să le termin și să le prezint cititorilor.

 d) „Crimă și pedeapsă”, de Fiodor Dostoievski, un roman clasic, foarte bine condus.  Deși dens în structura lui filosofică, se citește pe nerăsuflate, paginile par să curgă una după alta ca un  fluviu neîntrerupt , pe alocuri cu ape limpezi, alteori tulburi – o carte genială.

 e) proza fantastică a lui Mircea Eliade, „Noaptea de Sanziene” dar și „Domnisoara Cristina” sau „Secretul doctorului Honigberger”.  Mă fascinează puterea lui de creație, atât ca ritm al acțiunii, consistență a personajelor dar și capacitatea de a crea atmosferă unică, cu dublă valență, reală și fantastică.

Întrebare: Ce planuri ai pentru viitor? 
Sebastian OachesSă termin trilogia „Lumină și intuneric”, să scriu apoi cartea uneia dintre ielele care s-au desprins din cerc cerând dreptul de a-și povesti  destinul  întortocheat, să termin romanul de dragoste de la malul mării, să aduc ultimele modelări și să public două romane science-fiction și să transform în romane alte câteva idei aflate deocamdată doar în stadiul de notițe într-un carnet.  Toate astea ca un slalom printre cursurile facultății și ale școlii de artă pe care le urmez.

 Intrebare: Ce mesaj doreşti să transmiţi cititorilor tăi?
Sebastian Oaches: Să citească, să citească mult și orice gen, fără prejudecăți.  Întâlnirea cu un autor care să te emoționeze sau să te entuziasmeze e întotdeauna o surpriză. Poate fi român, poate fi străin, poate fi contemporan, poate fi dintre clasici, poate să fie clasat într-un gen care nu te-a pasionat până atunci dar poate aduce suflu și vizuni noi care să se caleze pe dorințele și așteptările tale. Pe lângă a fi scriitor, sunt în primul rând cititor, citesc asiduu tot ce apare nou, mai ales puținii autori români noi care sunt publicați.  Îi invit pe cititori în atmosfera superbă a librăriilor, a târgurilor de carte, a site-urilor și blogurilor de literatură, unde fiecare carte e o lume, fiecare copertă e o invitație-tablou, unde fiecare scriitor nu așteaptă nimic altceva decât să te lași încântat.

Descrierea cărții:

Ești un tânăr obișnuit și nimic nu pare să tulbure liniștea vieții tale. Într-o zi însă, iluzia se destramă sub greutatea adevărului și masca pe care ai ales să o porți se sparge în bucăți. Ajungi să vezi pentru prima dată lumea prin ochii tăi, ochii ultimului salvator al luminii.
Sub chemarea destinului, pe care unii îl numesc blestem, alții îl numesc datorie, alegi cărarea îngreunată de mistere și inițieri.
Cu fiecare clipă, te descoperi și mai mult, mai ales atunci când o frumoasă slujitoare a întunericului îți pune în față oglinda dragostei. Secrete, minciuni, sentimente, dar cel mai mult va conta încrederea.
E lumina unui foc distrugător sau e răsăritul unei noi zile?
Share:

5 comentarii:

Simona Stavar spunea...

Un scriitor tânăr, dar care știe ce vrea! Baftă în continuare!

Simona Stavar spunea...

Eu cu siguranță îi voi citi cartea cât se poate de curând :)

marcovici anca-georgiana spunea...

Abia astept sa iti citesc cartea. Succes pe mai departe.

Narcisa Clipa spunea...

Un scriitor a carui carte vreau sa o citesc si eu. Mi s-a parut extrem de interesanta doar citind descrierea.

Narcisa Clipa spunea...

Mult succes tanarului scriitor!