Recenzie Singura amintire a Florei Banks de Emily Barr

Titlu: Singura amintire a Florei Banks
Autor: Emily Barr
Nr. pagini: 272                     
An apariție: 2018
Editură: EPICA
Disponibilă: aici!




Cum sa ai incredere in cineva, daca nici in tine nu poti avea?

Flora sufera de amnezie. Are memorie doar pe termen scurt, iar mintea ei se reseteaza de mai multe ori pe zi. Nu-si aminteste glumele pe care le-a facut prietena ei, instructiunile pe care i le-au dat parintii ei sau cati ani are. Apoi saruta un baiat pe care n-ar fi trebuit sa-l sarute, dar acest lucru ii ramane intiparit in minte. Este prima oara de cand vaea cinci ani cand isi aduce aminte de un fapt petrecut. Dar baiatul a plecat, iar ea crede ca s-a mutat in zona Cercului Polar Arctic. Isi va aduce aminte totul daca va merge dupa el? Este are aceasta solutia? In cine poate avea incredere?

Ma uit la mainile mele. Pe una din ele scrie Flora, fii curajoasa!

EMILY BARR a lucrat ca jurnalist in Londra, dar a tanjit mereu dupa o camera linistita si o carte pe care s-o scrie. A calatorit timp de un an, iar acest lucru a inspirat-o sa scrie Backpack, un thriller pentru adulti despre lumea exploratorilor cu rucsacul in spate din Asia, care a castigat premiul W. H. Smith la categoria New Talent. De atunci a mai scris unsprezece romane pentru adulti care au fost publicate in toata lumea. Singura amintire a Florei Banks este primul ei roman pentru tineri.



*Recenzie*


„Singura amintire a Florei Banks” este un roman psihologic, extrem de interesant și cu o poveste unică. Nu sunt foarte multe personaje, acțiunea canalizându-se pe protagonistă, însă orice mică apariție a unui nou individ în poveste este bine gândită și cu efecte care se reflectă până la sfârșitul romanului. Stilul este deosebit, iar lectura este foarte lejeră, și în ciuda simplității scrierii, mesajul este puternic.


Flora Banks este o fată de 17 ani, care suferă de 7 ani de o boală gravă care i-a afectat memoria. Astfel, Flora nu poate să rețină nimic mai mult de câteva ore, în afară de ceea ce îți amintește până la accident. Totul se schimbă când Flora merge la petrecerea de rămas-bun, organizată de cea mai bună prietenă a sa, Paige, pentru iubitul său, Derek. Aceasta se sărută cu Derek și surprinzător, este primul lucru pe care reușește să și-l amintească de după accident. Flora se agață de aceasta amintire și pornește într-o luptă cu părinții, prietenii, lumea și propria persoană pentru a-l regăsi pe băiatul care părea să o vindece și pentru a se regăsi în primul rând pe ea, deși nu realizează multă vreme asta. Profitând de absența părinților, Flora pleacă în cealaltă parte a lumii pentru a-l găsi pe Derek, sprijinul ei fiind doar bilețelele pe care și le-a lăsat peste tot, scrisul dezordonat de pe mâini și tatuajul, acum lipsit de poveste pentru ea, „Flora, fii curajoasă!”.

„Când le zâmbesc oamenilor, îmi zâmbesc și ei. Asta îmi dă atât de mult curaj.”

Flora este un personaj foarte complex și în ciuda condiției sale medicale, reușește să înfrunte o mulțime de lucruri, să depășească situații care o afundă și mai mult în necunoscut, dar și să trăiască din nou și din nou toate momentele dureroase și dificile, să asculte iar și iar aceleași vești proaste și să treacă întotdeauna peste. Flora este un exemplu de curaj și de putere, reprezentând tipul omului care nu renunță, care luptă pentru ceea ce își dorește și care tânjește la o viață normală, dar nu se plânge nici o secundă, ci încearcă să trăiască la maxim fiecare clipă.

„Timpul e un lucru aleator. E lucrul care ne face să îmbătrânim. Oamenii îl folosesc ca să organizeze lumea, au inventat un sistem care să facă ordine în haos. Ceilalți oameni, toți în afară de mine, își numără viețile în ore, minute și zile și secunde, dar asta nu înseamnă nimic. Universul ar râde de încercările noastre de a-l organiza dar nici măcar nu se obosește să ne bage în seamă.”

Romanul prezintă și o poveste de dragoste neîmpărtășită, o relație incredibilă dintre un frate și o soră, dar și punctul la care poate duce o grijă exagerată, o traumă din trecut și pierderea unui copil și cum aceste lucruri se răsfrâng brutal asupra celuilalt copil. Cartea este, de la prima până la ultima pagină, o lecție de viață.

„Te-ai folosit de cuvinte ca să faci ce căile neurologice nu puteau.”

Recomand acestă carte, este extrem de profundă, într-un înveliș simplu, modest, și care nu va surprinde constant, nu va ține cu sufletul la gură cititorul și pe care eu nu am simpatizat-o de la început, însă reprezintă cu adevărat o experiență de viață, un model și un impuls pentru cei ce nu au reușit încă să depășească toate barierele pentru a fi ei înșiși. Cartea este o întruchipare a curajului și în ciuda simplității romanului, din punct de vedere al scrierii, este o carte care merită citită, care nu te va impresiona prea tare, dar care cu siguranță te va schimba și te va face să privești lumea dintr-un alt unghi, care te va face să înțelegi importanța unei amintiri.




Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

Interviu cu Mirela Florentina

Mirela este autoarea cărții "Război în doi", apărută la editura Celestium. Îi puteți achiziționa cartea cu un click aici!
Vă invit să aflați mai multe lucruri despre Mirela, citind acest interviu!
"Fiecare personaj din lucrările mele reprezintă o bucățică din mine."


Întrebare:Poți să ne spui câteva lucruri despre tine?
Mirela:Sunt o persoană optimistă și spontană. Rareori mă puteți vedea tristă. Cred că cel mai mare defect al meu este că mă străduiesc prea mult să îi fac pe ceilalți fericiți. Sunt de părere că viața noastră ar fi mult mai frumoasă dacă am alege să ne vedem de viețile noastre și nu am mai judeca oamenii din jur.

Întrebare: Care e citatul sau scena ta preferată din carte și de ce? 
Mirela: "Păstrăm în mințile și inimile noastre oameni nedemni să rămână acolo."-  este citatul meu preferat din carte. Mi se pare că surprinde foarte bine realitatea. Mulți dintre noi nu reușesc să își curețe mintea și sufletul de rămășițele lăsate acolo de o persoană ce a făcut  mai mult rău decât bine, cât timp a făcut parte din viața noastră.

Întrebare: Cum a început totul? Când ți-ai dat seama că ai talent la scris? Ce te-a inspirat și ce te inspiră?
Mirela:Totul a început în joacă. M-am apucat de scris din curiozitate. Voiam să știu dacă pot să fac ceva cu toate ideile ce îmi traversează constant mintea. Am ajuns să scriu pentru a mă relaxa, pentru a potoli haosul din mintea mea.  Mă simt liberă, atunci când o fac.  Totul mă inspiră: viețile celor din jur, piesele pe care le ascult, visele.


Întrebare:Cât timp dedici scrisul și ce faci în timpul liber?
Mirela:Nu dedic un timp anume scrisului. Depinde de ce am de făcut. Sunt zile în care scriu și trei-patru ore și zile în care nu am deloc timp să o fac. În timpul liber ies cu prietenii, alerg, citesc și scriu.

Întrebare: În cât timp ai scris cartea? 
Mirela: Nu știu să îți spun cu exactitate. Am luat multe pauze de la scris. Niciodată nu am reușit să scriu ceva doar pentru că trebuie.


Întrebare:Ce părere ai despre dragoste? 
Mirela: Cred în ea și am speranța că toți o fac, chiar dacă nu recunosc. Așa cum mulți au spus înaintea mea, este un sentiment nobil. Din păcate, nu mereu este dulce, frumoasă. Soarta ne mai servește, din când în când, o doză de iubire toxică.

Întrebare:Cu ce personaj din cartea ta sau din altă carte crezi că te asemeni? De ce? 
Mirela:Din anumite puncte de vedere, mă asemăn atât cu Dylan cât și cu Abygail. Am mult din orgoliul și tăria de caracter a lui Dylan, dar și din delicatețea ei. Fiecare personaj din lucrările mele reprezintă o bucățică din mine. Cu toate am ceva în comun.

Povesteşte-ne despre cartea ta! 
Mirela: "Război în doi" este o carte de dragoste, despre dragoste. Abygail și Dylan nu sunt perfecți. Am încercat să surprind o poveste adolescentină de iubire exact așa cum este ea de cele mai multe ori: presărată cu certuri, momente romantice, despărțiri și împăcări.

Întrebare:Ce planuri ai pentru viitor?
Mirela:Voi continua să scriu.  Am niște idei pe care vreau să le transform în romane, dar rămâne de văzut. Trăiesc, pe cât pot de mult, în prezent. Sper doar că viitorul o să fie blând cu mine. Descoperim împreună ce se întâmplă.

Întrebare:Ce mesaj dorești să transmiți cititorilor tăi?
Mirela: Le mulțumesc că au ales să intre în universul meu! Sper să le placă ceea ce descoperă! Trăiesc un vis frumos datorită lor.

                        DESCRIEREA CĂRȚII


Abygail Smith crede că  știe exact ce își dorește de la viață . Însă, după o petrecere la care merge însoțită de cea mai bună prietenă, lumea ei perfectă este zguduită din temelii.

Dylan Turner obține întodeauna ce vrea. Sexy si provocator, băiatul o face să simtă dragostea și pasiunea, dar îi face cunoștință și cu durerea și suferința.


Deși diferiți, pe cei doi îi leagă ceva: haosul din suflete.  Povestea lor este condimentată cu certuri, întâlniri romantice şi despărţiri dureroase. Niciunul nu știe ce vrea, dar ambii își doresc totul.

Interviu cu Florentina Ioana Pandelea

Florentina Ioana Pandelea este autoarea mai multor cărți apărute pe Wattpad. Cu toate acestea, romanul ei de dragoste "Teoria inocenței" va fi primul dintre ele care va lua formă fizică în luna iunie a acestui la editura Celestium!
Îi puteți citi cărțile pe Wattpad cu un clik aici!
O găsiți și pe Facebook, cu un click aici!
Vă inivit să o cunoașteți mai bine pe Florentina Pandelea, citind acest interviu!
" De la Eva am învățat să nu renunț niciodată la visul meu, să acord a doua șansă și să iert. "


Întrebare: Puteți să ne spuneți câteva lucruri despre dumeavoastră?
Florentina Pandelea: Sunt o persoană sceptică. Foarte greu cred în ceva sau în cineva, dar după ce îmi câștigă încrederea sunt devotată. Mă las în brațele imaginației și scriu, fiindcă doar în lumea creată de mine pot să visez, să sper, să cred, fără să fiu dezamăgită, asta pentru că eu sunt cea care decide drumul personajelor. Iubesc natura și copiii. Ador să mă joc cu fiica mea și să stăm de vorbă ,, ca fetele". Îmi place să mă plimb, să citesc și să mai fiu pentru câteva clipe copil. Mă văd un om simplu, cu calități si defecte, dar care încearcă să fie mai bun de la o zi la alta.

Întrebare: Ce citat preferat aveți din carte ? Ce reprezintă el pentru dumeavoastră?
Florentina Pandelea: Am un citat preferat în carte. ,, Iertarea e o binecuvântare. Lasă sufletul ușor, liber să guste din frumusețea vieții." După acest citat mă ghidez în viață. Nu îmi plac sentimentele negative, mă sufocă și mă epuizează. Aș minți dacă aș nega că nu am avut momente în care am simțit că mă sufoc de nervi, de dezamăgire din cauza unei persoane, dar, de fiecare dată, am ales să iert, să uit, de ce nu, să acord a doua șansă, astfel încât să mă pot bucura pe deplin de tot ce am în viață.

Întrebare: Cum a început totul? Când v-aţi dat seama că aveți talent la scris? Ce v-a inspirat și vă inspiră?
Florentina Pandelea: Totul a început acum doi ani. Am găsit aplicația Wattpad și, după ce am înțeles-o, mi-am luat inima în dinți și am început să scriu. Am citit de când am învățat alfabetul și, întotdeauna, am adorat să mă pierd în lumea lor. Am început să scriu, vrând să văd dacă pot creiona un personaj, dacă pot contura o poveste. A fost hobby-ul de care aveam nevoie la momentul respectiv. Încă nu sunt sigură pe munca mea, dar învăț și încerc să evoluez de la o carte la alta. Mă inspir din orice. Din conversațiile cu soțul meu, din gesturile fiicei mele, din muzică și din filme, chiar și persoanele străine pe lângă care trec îmi oferă o idee pe care s-o așez în carte.

Image may contain: one or more people and text
Întrebare: Ce faceți în timpul liber? Ce hobby-uri aveți?
Florentina Pandelea: Cu un job, o familie și un copil, îmi găsesc, totuși,  timp liber pe care să-l folosesc în favoarea mea. Scriu, citesc, corectez și ascult muzică.

Întrebare: În cât timp ați scris cartea?
Florentina Pandelea: "Teoria inocenței" am început-o în luna iulie, 2016 și am scris epilogul în martie, 2017. Am pus pauză după primele doisprezece capitole, fiindcă a trebuit să mă concentrez asupra unei alte cărți, încadrată la categoria fantasy. Am reluat proiectul după ce am finalizat acea carte.

Întrebare: Ce personaj din cartea dumneavoastră sau din altă carte v-a emoționat? De ce?
Florentina Pandelea: Multe personaje mă emoționează, dar, în cartea mea, desi îmi iubesc toate personajele, m-am atașat de unul secundar. Eva, mama personajului principal, a fost conturată în așa fel, încât defectele nu-i umbreau imaginea, din contră. A fost mama pe care orice adolescent și-o dorește, înțeleaptă, iubitoare, înțelegătoare, dură, atunci când era nevoie, și ambițioasă. De la Eva am învățat să nu renunț niciodată la visul meu, să acord a doua șansă și să iert.

Întrebare:Povestiți-ne despre cartea dumeavoastră! Când o să apară?
Florentina Pandelea: În "Teoria inocenței" este prezentat drumul maturizării unei adolescente normale. Sophie a fost crescută de mama ei, fără să își cunoască tatăl. Acesta din urma și-a pus studiile și cariera pe primul plan, lăsând în urma lui o fată de optsprezece ani însărcinată. Sophie este naivă, inocentă, inteligentă, dar, din dorința de a aparține unui grup, uită de ea, schimbându-se pentru a fi acceptată de ceilalți. Povestea ei este presărată cu umor, dezamăgiri, pierderea primei iubirii și plină de evenimente neașteptate ce o vor pune pe Sophie la mari încercări. Dar, deși o tragedie îi distruge cursul liniștit al vieții, ea nu încetează să spere, să iubească, să acorde a doua șansă.
Cartea va apărea în luna iunie, la Editura Celestium.

Întrebare: Ce planuri aveți pentru viitor?
Florentina Pandelea:Îmi place să îmi fac planuri, dar nu mereu le duc la bun sfârșit, din motive ce nu țin tot timpul de mine. Momentan am în plan să termin cartea la care scriu, "Amnezic", ce prezintă două povești de viață, din două orașe diferite, povești triste, dar care se vor uni pe parcursul acțiunii. După ce o voi termina, sper să vadă lumina tiparului și să ajungă la inimile cât mai multor cititori.
Image may contain: one or more people and text

Întrebare: Cine v-a susținut/vă susține în scrierea cărții/cărților?
Florentina Pandelea: Când am început să scriu, am fost susținută de prima mea cititoare, care a devenit cea mai bună prietenă a mea. După ce i-am dezvăluit soțului meu noua mea pasiune, a fost alături de mine, amintindu-mi tot timpul să nu renunț și să nu las pasiunea să-mi acapereze momentele noastre. Așa am reușit să îmi fac timp pentru tot ce iubesc. 
În timp, am fost susținută de prieteni pe care i-am cunoscut pe wattpad și de familie.

Întrebare: Ce mesaj doriți să transmiteți cititorilor dumneavoastră?
Florentina Pandelea: Cititorilor mei vreau să le transmit un sincer și călduros mulțumesc! Le mulțumesc pentru fiecare moment în care au fost alături de mine și personajele mele, pentru fiecare comentariu și încurajare, pentru susținerea lor necondiționată. Datorită lor, am ajuns să pun epilogul la trei proiecte și am prins curajul de a trimite manuscrisul la o editură, astfel visul meu s-a îndeplinit. Le mulțumesc și le sunt recunoscătoare pentru tot ce mi-au oferit!


DESCRIEREA CĂRȚII
Teoria inocenței (Finalizată)
Iubirea nu se poate vedea, ci se simte. Sophie nu ştie în braţele cui se aruncă. Iubeşte, fără a ştii pe cine. Se lasă ghidată de inimă, se îndrăgosteşte de suflet şi uită de aspectul fizic. Ea este mai mult decât o adolescentă normală, mai mult decât un chip frumos. Sophie este o inimă frumoasă şi iubitoare. Iubirea o poartă pe culmi nebănuite ale lumii, o înalţă, o coboară, o izbeşte de pământul dur, însă nu renunţă în a crede în perfect. Iubindu-l pe el, descoperă lumea, suferinţa şi puterea de a merge mai departe. Îi aude vocea bărbătească, îi simte atingerea suavă pe trupul ei fragil şi ştie. Ştie că el este cel care-i va stârni reacţii nemaiîntâlnite. Cel care o va face să tremure chiar şi atunci când sudoarea i se prelinge pe şira spinării. Se maturizează înainte de termen, iubind aşa cum mulţi nu sunt capabili să o facă. 

"Iertarea e o binecuvântare. Lasă sufletul uşor, liber să guste din frumuseţea vieţii!"

Interviu cu Andrada Rezmüveș

Andrada Rezmüveș este o tânără scriitoare de 20 de ani,viitoare mămică, care a început drumul perfecționării în arta scrisului pe Wattpad. Cartea ei, “Îmbrățisează-mi defectele” a fost citită de peste 300.000 de ori în mediul online și va apărea în curând la editura Celestium!
Îi puteți citi cărțile Andradei pe Wattpad cu un clik aici!
Pe ea o găsiți și pe Facebook, cu un click aici!
Vă inivit să o cunoașteți mai bine pe tânăra scriitoare, citind acest interviu!
"Pur şi simplu, îmi pun sufletul în ceea ce fac şi fără să vreau, las bucăţi din mine în fiecare roman al meu."


Întrebare: Ce ne poți spune despre tine?
Andrada Rezmuveș: Nu ştiu ce aş putea spune despre mine. Sunt o persoană simplă, la fel ca oricare alta. Iubesc tot ce ţine de arta scrisului. Modul în care cuvintele se mulează pe foaie, în word, sau oriunde altundeva. Am douăzeci de ani şi mă declar o visătoare în lumea personajelor mele.

întrebare: Care este citatul sau scena ta preferată din carte?
Andrada Rezmuveș: Citatul meu preferat ar fi acesta: "Iubirea de părinţi e veşnică, şi nu se sfârşeşte nici măcar atunci când moartea vă desparte. Iubirea de părinţi rezistă în timp, de la naştere, până la sfârşitul vieţii şi dincolo de ea. Iubirea de părinţi ne învaţă să fim oameni, să creştem, să ne maturizăm, să iubim. Iubirea de părinţi şterge lacrimile amare de pe chipul nostru palid. Iubirea de părinţi e singura ce va rămâne acolo, indiferent de probleme, indiferent de certuri şi despărţiri. Întrucât, atunci când pleci şi habar nu ai unde să te îndrepţi, întoarce-te acasă, acolo mereu te va aştepta cineva cu drag! Pentru că iubirea de părinţi este cel mai preţios lucru pe care viaţa ni l-a oferit!"
Cât despre scena preferată, nu ştiu dacă am una. Vă las pe voi să o alegeţi pe cea mai frumoasă după ce citiţi romanul.

Întrebare: Cum a început totul?
Andrada Rezmuveș: Iubeam scrisul încă din generală. Eram fericită oridecâteori învăţătoarea ne dădea compuneri de făcut, nu ştiam dacă am talent, nici acum nu sunt sigură de asta. Pur şi simplu, îmi pun sufletul în ceea ce fac şi fără să vreau, las bucăţi din mine în fiecare roman al meu.

Întrebare: Ce te inspiră?
Andrada Rezmuveș: Pentru mine orice lucru minor este o sursă de inspiraţie. Dar, iubesc să scriu despre iubire. 

Întrebare:Cât timp dedici scrisului și ce faci în timpul liber?
Andrada Rezmuveș: Dedic scrisului cât timp este nevoie să iasă aşa cum îmi doresc. Scriu, şterg şi rescriu.
Voi deveni mămică curând şi probabil cu asta îmi voi ocupa de acum timpul liber.

Întrebare: Ce ne poți spune despre cartea ta ?
Andrada Rezmuveș: "Îmbrăţişează-mi defectele!" a devenit cartea mea de suflet. Ador personajele, replicile, modul în care ei evoluează de-a lungul poveştii. Probabil orice scriitor îşi iubeşte mica operă. Sper ca până luna viitoare să o găsiţi pe site-ul editurii, însă acest lucru nu este cert.

Întrebare: Cum a fost primită cartea?
Andrada Rezmuveș: Cartea a fost primită cu dragoste, aş spune, de cititorii mei pe wattpad. În alte locuri încă nu a apărut, dar sper să fie apreciată în măsura în care merită.

Întrebare: Ce planuri ai pentru viitor?
Andrada Rezmuveș: Nu îmi fac planuri pentru viitor. Trăiesc în prezent şi mă bucur de fiecare minut.


Întrebare: Ce mesaj dorești să transmiți cititorilor tăi?
Andrada Rezmuveș: Cititorilor mei aş vrea să le mulţumesc pentru susţinere, pentru fiecare vot şi comentariu în parte. Fără ei, nu aş fi ajuns aici. Lor le datorez totul. Vă iubesc şi vă mulţumesc din suflet, oamenii mei frumoşi!

DESCRIEREA CĂRȚII

Iubirea neîmpărtășită te sfâsie, te frânge şi te rupe în mii de bucăţi inegale. Îţi ucide sufletul, inima şi te aruncă în braţele neputinţei. 
Maria Blaise se luptă pentru a câştiga inima alesului său, cel pe care, încă din copilărie, l-a iubit mai mult decât se poate. Mai mult decât o persoană reală ar putea iubii. Încearcă să ocolească iubirea, dar cum ar putea, când ea se reflectă în ochii lui albaştri? Privirea lui rece precum gheața îi spune poveşti interminabile de dragoste, poveşti nemaintalnite, unice şi palpitante. O aruncă în braţele dragostei şi o obligă să danseze pe ritmurile ei lente, chiar dacă Maria nu-şi doreşte. Îşi impune să nu simtă, să nu sufere şi să nu iubească. Se ascunde în spatele imperfectului, ignorând perfecţiunea ce o înconjoară. Închide ochii, respiră adânc, şi îl roagă tăcut să-i îmbrăţişeze defectele. 

Îmbrăţişează-mi defectele, 
Şi-ţi voi purta iubirea.

Recenzie Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle de Timothée De Fombelle

Titlu: Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle
Autor: Timothée De Fombelle
Nr. pagini: 272
An apariție: 2016
Editură: YoungArt

Disponibilă:aici!




Prințul moștenitor al unui tărâm populat de zâne și duhuri  ajunge să fie captiv în lumea noastră. O familie de evrei cofetari din Paris îl ia sub acoperișul ei pe tânărul apărut de nicăieri în timpul unei furtuni teribile. Joshua nu-și dorește decât să se întoarcă acasă pentru a fi împreună cu iubirea vieții sale, dar istoria zbuciumată a lumii în care a fost exilat are alte planuri pentru el. Când și când, diverse obiecte de pe tărâmul celălalt se strecoară cine știe cum până în realitatea aceasta, făcându-l pe Joshua să-i fie mai tare dor de casă. Îi va ajunge oare o viață întreagă să găsească drumul înapoi? Aceasta este adevărata și fabuloasa poveste a lui Joshua Perle.
“Încă o dată, Timothée de Fombele duce literatura young la cel mai înalt nivel, seduce cititorii de orice vârstă și îi farmecă.”  Télérama
“Poveștile împletite, ale căror fire se desfășoară încet, trimit cititorul într-o atmosferă enigmatică și onirică, fascinantă și neliniștitoare, pe care acesta o va părăsi la sfârșitul cărții cu regret, cu ochii umezi și inima întoarsă pe dos. ” ActuaLitté.com


*Recenzie*

„Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle” este un roman de aventuri cu adevărat fascinant, care îmbină realul cu imaginarul, creând o punte extrem de greu de traversat între cele două lumi. Totul se îmbină cu o poveste de dragoste imposibilă, dar extrem de sinceră, evenimentele fiind relatate de un observator neutru, martor din întâmplare, naratorul personaj.

Cartea începe asemenea unui basm, ce te poartă cu gândul la poveștile spuse lângă soba bunicii, cu un regat condus de un rege iubit și bun, un prinț răzbunător și o poveste de dragoste dintre o zână si mezinul familiei regale, dar care capătă o întorsătură neașteptată când Iliån, prințul, și Oliå, zâna, sunt exilați în lumea noastră, blestemați. Povestea lor de dragoste este surprinzătoare, amândoi făcând tot ce este posibil pentru a se reîntâlni cu persoana iubită, dar faptul că nu se puteau vedea, iar el nu putea ști de existența ei în acea lume o face cu adevărat fantastică prin imposibilitatea ei, Iliån fiind permanent amenințat cu moartea, venită de pe tărâmul lui, ducând o viață în permanență defensivă și luptând în continuu pentru a ascunde locul de unde provenea față de oameni și față de soldații trimiși cu scopul de a-l ucide, totul fiind pus la cale de fratele său, Iån.

Personajele sunt complexe și prezintă trăsături remarcabile deși viața lor este o continuă fugă, adaptându-se, iubind și apreciind lumea oamenilor, dar având în permanență dorință de reîntoarcere acasă, în numele iubirii. Personajul negativ are un caracter de fier și o voință de neînduplecat și ajunge să-și încalce principiile și să dea tot pentru a-și duce scopul la bun sfârșit, deși asta îl poate condamna la o viață controlată de răzbunare și trăită cu sânge rece.

Povestea celor doi exilați și condamnați la o viață lipsită de iubire este observată de naratorul-personaj, ce își face apariția la începutul și sfârșitul operei, un om normal implicat într-o poveste care nu este a lui, dar care îl mistuie și îl consumă până la aflarea adevărului.

Mi-a plăcut foarte mult această carte, deși nu este printre preferatele mele deoarece povestea a fost unică și specială, fabuloasă, ce m-a făcut să trăiesc frământările personajelor, lupta lor interioară. Am admirat foarte mult curajul celor doi protagoniști, Iliån si Oliå, chiar și pe cel al lui Iån și am apreciat că au pus în evidență prin personalitatea și acțiunile lor fețele unei iubiri adevărate, dar imposibile.
„Dragostea, forța prtătoare de viață. Adica forța care înseamnă și naștere și moarte.”
„Fericirea este dansul acesta în care ne apropiem și ne îndepărtăm, fără să ne pierdem unii de alții.”
„Oamenii de pe vapor se întorceau de la cină. Era aproape miezul nopții. Râdeau. Pentru ei, petrecerea continua. Nu numai eu pluteam între două lumi. Fiecare avea câte un secret, câte o poveste pe care n-o credea nimeni. Se afla oare cineva la bord care să nu fie în stare să jure că a fost îndrăgostit cândva de o zână sau de un prinț surghiunit? Poveștile ne plăsmuiesc.”
„Imaginarul fiecăruia este pentru mine unic și imposibil de duplicat. Un refugiu, un sanctuar intim. În mintea fiecăruia dintre noi – fiare stranii, un ierbar de neamuri minuscule, dar nu suportăm zânele sau spiridușii care se plimbau de la un cap la altul ca păduchii. De ce ai accepta să ți se impună creaturi inventate de alții?”

De asemenea, faptul că personajele trebuiau să trăiască și cu secretul lor, dar trebuiau să se și adapteze noii lor vieți, unde oamenii considerau poveștile simple povești și doar ei știau adevărul, este cu adevărat mistuitor și dă esență cărții. Nimeni nu-i putea înțelege pe deplin. Nici măcar ei.

Aș reciti-o cu drag din nou, fiind o lectură ușoară, dar care necesită atenție și dăruire pentru a-i pătrunde în esență, și deși poate a fost ceva „cotidian”, tema cărții, sau nu, în funcție de viziunea fiecăruia, o recomand.




Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

Recenzie Poveste despre două orașe de Charles Dickens

Titlu: Poveste despre două orașe
Autor: Charles Dickens
Nr. pagini: 496
An apariție: 2016
Editură: Art
Disponibilă:aici!


Haosul Revoluţiei franceze pusese stăpânire pe oraş. Era vremea marilor schimbări, și totul se afla sub semnul unui necruţător pericol, în care fărădelegea şi nedreptatea deveniseră armele răzbunării, arareori făcându-se deosebirea între vinovat şi nevinovat. Tocmai de aceea, povestea lui Dickens cucereşte prin dovezile de curaj ale eroilor săi, martori ai acelor timpuri.
Închis pe nedrept timp de optsprezece ani în fortăreaţa Bastiliei, doctorul Alexandre Manette este în sfârşit eliberat şi adus la Londra, alături de fiica sa, Lucie. După lungii ani de despărţire, s-ar fi zis că viaţa le oferă cadoul mult visat, când soarta l-il scoate în cale pe tânărul francez Charley Darnay, închis la Old Baley, acuzat de trădare. Este salvat în ultimul moment, dar povestea surprinzătoare, cu eroi gata oricând de sacrificiu în numele iubirii, de-abia începe, culminând cu o evadare plină de suspans ce se desfăşoară în umbra ameninţătoare a ghilotinei.

*Recenzie*

„Poveste despre două orașe” este un roman clasic, scris de foarte cunoscutul Charles Dickens, ce reușește să te poziționeze exact în perioada în care se desfășoară acțiunea, anii 1700, Haosul Revoluției franceze. Cartea începe printr-o descriere în mare a epocii, pe care eu una am adorat-o în ciuda multitudinii de evenimente neplăcute cu care aceasta s-a prezentat.

Totul începe când domnul Lorry, un respectat funcționar al Băncii Tellson îl primește ca și caz pe doctorul Manette, închis la Bastilia pe nedrept. Se întâlnește cu fiica acestuia, Lucie Manette, în vârstă de 17 ani, iar împreuna reușesc să-l scoată pe doctor. Eliberarea acestuia și drumul celor trei, Lucie, doctorul Manette si domnul Lorry, către Londra, i-a adus în sala de judecată, cinci ani mai târziu, ca martori. Charley Darnay era acuzat de trădare, urmând să fie închis la Old Baley, dar este salvat în ultimul moment cu ajutorul avocatului ce semăna leit cu acesta, domnul Carton, și a celor trei martori.

Urmează o poveste încântătoare a unor personaje foarte complexe, în care sentimentele pe care le transmite opera te fac să te îndrăgostești cu adevărat de carte. Povestea de dragoste conturată, este superbă, amenințată permanent de înfricoșătoarea ghilotină ce poate sfârși în orice moment echilibrul acesteia. Sacrificiile pe care le fac personajele pentru cei dragi sunt de o profunzime de invidiat, ce reușesc să te facă îți pui multe întrebări legate de viață în general. Sunt prezentate puterea prieteniei,a iubirii, în prim plan, atât acelei împărtășite cât și a celei neîmpărtășite ce dau esența poveștii.

Romanul prezintă mai multe plane, a diferitor evenimente ce par că nu au legătură între ele, dar în care descrierea elaborată și multitudinea de personaje te fac să iubești acest mod de relatare. Toate acestea se unesc spre sfârșitul cărții, lăsându-te cu gura căscată, impactul asupra cititorului fiind colosal.

Am iubit această carte enorm, iar personajele au fost de o unicitate și frumusețe aparte, ce au pus alte persoane în fața lor și au urmat pașii dreptății în ciuda consecințelor și nedreptăților, cărora nu le-a fost frică să-și mărturisească sentimentele, și care au prezentat voință și puterea de a face orice pentru a-și atinge scopurile, în limita decenței și a principiilor foarte atent construite, dovedind caracterul frumos ce îi descrie.
„Doresc să știi că ești cel din urmă vis al sufletului meu.”
„Spune Vântului și Focului unde să se oprească, dar nu-mi spune mie!”
Modurile în care personajele își manifestau emoțiile, își relatau sentimentele și reacționau în fața situațiilor dificile m-au fermecat și mi-au deschis noi orizonturi, mi-au format opinii și au dezvoltat experiențe de viață.
„ Și totuși am avut slăbiciunea, și am încă această slăbiciune, de a dori să afli cu câtă neașteptată dibăcie ai ațâțat mormanul de scrum, care sunt eu, prefăcându-l în foc - dar nu foc care nu stimulează nimic, nu slujește la nimic, ci doar arde consumându-se în el însuși.”
Deși prima sută de pagini, poate și mai mult, m-a lăsat confuză și nu mă atrăgeau absolut deloc planele foarte diversificate a atâtor personaje necunoscute mie, am continuat să citesc, iar modul în care totul a căpătat sens la final, reușind să înțeleg fiecare personaj în profunzimea lui, care și-a făcut apariția, fie și câteva pagini în operă, a adus cartea printre preferatele mele.

Este cu adevărat o poveste magnifică, care cere răbdare, atenție și devotament, dar care negreșit merge la sufletul fiecărui cititor care îi oferă o șansă.





Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.